Mălai cu magiun (rețeta rapidă)

Dacă vă e dor de mălaiul pe care îl făcea bunica, dar nu vă iese niciodată altceva decât un fel de mămăligă dulce și aspră, dacă ați crezut că trebuie să renunțați la acest preparat al copilăriei din cauza insuccesului culinar și timpului prea puțin disponibil, ei bine... iată rezolvarea problemei. Este rețeta perfectă pentru a obține repede și fără mare investiție un mălai molicel, plăcut, pufos, mătăsos și foarte gustos, în fața căruia nu strâmbă din nas cei care nu se înțeleg cu mămăliga și care este la fel de bun a doua zi. Se face rapid, se murdărește pentru asta un singur vas în afara tăvii de copt și nu cere nici un fel de pricepere...

Avem nevoie de:

1 cană mălai grișat, 1 cană faină de grâu, 1 cană ulei, 1 cană zahăr, 2 căni iaurt, puțină sare, 1 praf de copt, arome (coaja de lămâie, esența de rom si vanilie), 2 ouă, 2 linguri magiun subțiat cu apă caldă.

Preparare:

Amestecăm totul, dar fără magiun și turnăm în tava unsă cu margarină bine de tot și tapetată cu faină albă. Cantitățile de aici sunt pentru o tavă rotundă de tort de 24 cm diametru, dar dacă vreți să coaceți în tava mare de la cuptor trebuie dublate ca să iasă mălaiul destul de gros. Coacem la foc mediu cam 45-50 minute. Se încheagă și crește puțin, apoi se rumenește ușor deasupra. Trebuie să treacă și testul cu scobitoarea ( introdusă vertical în preparat și extrasă brusc, scobitoarea trebuie să fie curată, fără urme lipicioase). Scoatem tava, ungem repede cu magiun mălaiul fierbinte și mai coacem 10 minute. Închidem focul la cuptor și lăsăm să se răcească mălaiul în cuptor 30 minute, ca să nu se lase, apoi la temperatura camerei încă o oră. Nu tăiem cald acest mălai, pentru că e prea cremos. Servim când e complet închegat și e doar călduț sau rece, cu puțină smântână. Iese cremos, plăcut și se păstrează la fel de plăcut la gust și consistență a doua zi, nu se asprește precum mălaiul clasic. Îl preferă chiar și persoanele care nu gustă prea des preparatele din porumb, pentru că aroma este delicată și fină iar coaja nu e o scoarță dură, ci un irezistibil deliciu pufos-crocant care va fi viu disputat de cei de la masă...