Roşii murate

Pentru cei ce nu prea iubesc gogonelele… dar ar gusta din când în când, pentru cei ce ar vrea să se înfrupte cât mai repede din murături şi să sară peste săptămânile de aşteptare, pentru cei care vor în farfurie murături care arată bine şi sunt colorate – pentru toţi aceştia, dar şi pentru cine vrea să încerce ceva nou în materie de murături clasice această reţetă ar putea deveni favorită. Roşiile murate nu rezistă decât până pe la Anul Nou, aşa încât trebuie să ţinem cont de asta şi să nu pregătim cantităţi mari. Dar merită încercate! Cantităţile de mai jos sunt pentru un borcan de 10 litri.

Avem nevoie de:

4,5 -5 kg roşii nu foarte coapte, tari, o legătură frunze de ţelină, o legătură mărar uscat, o legătură cimbru, 5 linguri sare mare neiodată, o căciulie usturoi, o cană oţet din vin, opţional o rădăcină de hrean curăţată şi tăiată fâşii sau un ardei iute.

Preparare:

Roşiile bine spălate se şterg cu grijă. Se elimină cele cu defecte sau părţi moi. Cel mai bine stau roşiile alungite, dar cele mai gustoase sunt cele mari, zemoase şi cu pieliţă subţire. Este o chestiune de preferinţe alegerea roşiilor. În borcanul foarte bine spălat punem pe fund jumătate din ţelină, mărar, cimbru şi nişte căţei de usturoi, plus nişte hrean dacă folosim sau ardeiul iute. Aşezăm roşiile, cu grijă să nu le crăpăm şi cu locul codiţei în jos. E posibil să nu încapă toate în borcan dacă sunt mari. Printre ele punem restul de usturoi, hrean, crengile rămase de mărar, ţelină, cimbru. Deasupra lăsăm câteva crenguţe. Separat amestecăm 5 litri de apă cu 5 linguri de sare neiodată (100g sare). Dăm în clocot saramura, lăsăm să se răcească complet, adăugăm oţetul şi turnăm totul peste roşii, astfel ca borcanul să fie plin cu lichid (acesta scade în 2 zile). Acoperim cu o farfurioară şi este bine să punem borcanul într-un lighean, pentru că în primele zile zeama se poate revărsa puţin şi apoi scade. În fiecare zi, timp de 7 zile, apucăm cu grijă borcanul şi scurgem într-un vas câtă zeamă putem, fără a răsturna roşiile. Apoi turnăm zeama scursă înapoi în borcan, cât mai de sus, ca să prindă aer. Manevra se numeşte pritocire şi în lipsa ei moarea va fi neplăcută şi vâscoasă. După 7 zile închidem capacul borcanului şi dăm totul la cămară. Roşiile sunt murate după 2-3 săptămâni, în funcţie de cât de cald este în cămară. Când vrem să le folosim le vom extrage din borcan cu mâna, cu mare grijă, pentru că sunt fragile şi se sparg uşor. Sunt pline de o moare excelentă, răcoritoare, care este şi o mare alinare la mahmureală…