Mămăliguţă de mei (reţeta străbunilor)

Dacă astăzi ne imaginăm că strămoşii noştri se serveau la mesele lor de la sat sau chiar la conacul boieresc, pe lângă mâncarea de hribi sau tochitură, cu mămăliguţa aurie fără de care astăzi nu putem concepe o masă în stil rustic... ei bine, greşim. Pe vremea lui Ștefan cel Mare străbunii nu ştiau cum arată un ştiulete de porumb, iar la mămăligă ca a noastră nici nu visau. Și totuşi, un preparat asemănător însoţea curent cam tot ce aveau în blide şi se pare că era unul dintre secretele rezistenţei fizice şi sănătăţii incredibile a celor din vechime. Mămăliga, adică un fel de terci foarte gros şi bine fiert, se făcea în vechime în special din mei, măcinat ca făină sau doar decorticat pe pietre. Preparatul este foarte uşor de obţinut şi astăzi, este un minunat aliment săţios de post şi se poate folosi de persoanele care nu suportă glutenul. Mămăliga de mei este mai albicioasă la culoare, are un gust mai delicat decât cea de porumb şi seamănă mai mult cu o fiertură de griş cu note de nucă. Se asortează minunat cu orice şi se poate pregăti, în afara perioadei de post, chiar în versiunea dulce şi mai lichidă, ca terci foarte hrănitor cu lapte, miere şi aromele dorite (scorţişoară, vanilie, dulceaţă de vişine sau de căpşuni). Tot din mei şi în acelaşi mod putem pregăti un minunat pilaf, dacă adăugăm la fiert ceapă şi legume bine rumenite, sare şi nişte piper.

Avem nevoie de:

200 gmei decorticat, 4 căni de apă fierbinte, puţină sare, o lingură de ulei.

Preparare:

Folosim mei decorticat, nu din cel pentru păsărele, cu coajă! Se găseşte în marile magazine sau la raioanele naturiste şi arată ca nişte mici sfere, de obicei galbene. Gustăm câteva bobiţe înainte de a le găti, pentru că meiul este amar dacă e vechi şi va strica preparatul. Alegem şi spălăm cu grijă meiul şi îl scurgem de apa rece în care l-am clătit. Dacă vrem ca mămăliga noastră să iasă ca o pastă fină, punem meiul la înmuiat cu apă caldă timp de o oră înainte de preparare. Dacă vrem să obţinem o mămăligă mai granulată sau pilaf, facem spălarea chiar înainte de a fierbe meiul şi nu îl înmuiem. Punem 3 căni de apă fierbinte cu puţină sare la fiert. Când clocoteşte adăugăm meiul şi uleiul. Avem grijă să amestecăm des în oală, în timp ce lăsăm să fiarbă la foc mic. Este absolut necesar, pentru că se prinde uşor de fundul oalei şi se arde. Treptat, bobiţele se vor umfla, vor absorbi apa şi totul se va lega ca un pilaf gros. Durează 10-20 de minute. Dacă observăm că totul s-a îngroşat şi bobiţele nu sunt încă foarte moi, mai adăugăm câte puţină apă fierbinte din cana rămasă şi amestecăm bine, dar continuăm fierberea. Mămăliga de mei se serveşte imediat, caldă, dar mulţi o preferă şi după ce s-a răcit, în post, unsă generos cu magiun de prune şi presărată cu nucă. În această formulă este ca un fel de prăjitură delicioasă şi poate fi deliberat făcută astfel – turnăm mămăliga caldă într-o tavă bine unsă, o răcim complet, o ungem cu gem, presărăm nucă şi tăiem bucăţele...Este foarte săţioasă şi hrănitoare, iar dacă este consumată dimineaţa conferă o incredibilă energie celor care trebuie să depună efort fizic.