Tarnița, rana sângerândă din inima Bucovinei

”Minereul care s-a preparat s-a făcut cu reactivi, cu cianuri care poluează toată valea Suhei, iar ceea ce e acolo nu e doar pericol, e dezastru ecologic, e Ucraina. Dacă vreți să vedeți cum e în Ucraina nu trebuie să mergeți acolo, ci aici, la flotație”, este descrierea făcută de Marcel Oros, un fost lucrător la mina Leșu Ursului și căruia îi plânge inima de fiecare dată când trece pe lângă fosta uzină de preparare a minereului de la Tarnița. Și da, omul are dreptate, zona arată exact ca după bombardamente, iar imaginile sunt sinistre, iar un film de groază ar putea fi turnat aici în orice moment.

Exploatarea zăcământului Leșu Ursului a început pe 1 iulie 1965, iar de-a lungul scurtei sale existențe aici au lucrat circa 45.000 de oameni. Activitatea a fost sistată definitiv în 2006, iar ulterior au început lucrările de ecologizare. Dacă în zona unde au funcționat birourile, sediul administrativ, centrala și un cămin de nefamiliști lucrurile au fost aduse la zero și totul este verde, situația este diametral opusă la uzina de preparare și micro iazurile de decantare.

Ioan Oros, primarul din Ostra, a detaliat cum s-a ajuns ca zona să arate horror. ”Aici a fost uzina de preparare a minereului de la Tarnița, uzina unde se prelucrau minereurile neferoase de la mina Leșu Ursului, iar în 2011 au ajuns la concluzia că trebuie dărâmat totul, ecologizat și adus totul la starea inițială. Licitația a fost câștigată de o firmă din Hunedoara, Turnovi, băieții au venit și s-au apucat de treabă, cu promisiuni certe că vor aduce terenul la starea inițială, lucru care nu s-a întâmplat. Au luat fierul vechi, l-au vândut, au plecat și au lăsat ceea ce se vede”, a arătat primarul din Ostra.

”Au scos fierul, și-au luat banii și au plecat”

Lucrările au fost abandonate în 2014, iar firma aflată în insolvență sau faliment este evident că nu va mai finaliza lucrările. Singura soluție este ca Ministerul Mediului să aloce fonduri și să atribuie lucrările de ecologizare către o altă firmă. Către București au fost trimise adrese după adrese. Înapoi au venit doar promisiuni că se vor lua măsuri. Nimeni nu a spus însă în ce vor consta aceste măsuri și când vor fi puse în practică. ”Au scos fierul, și-au luat banii și au plecat, probabil mii de tone de fier vechi din instalațiile existente. Terenul nu este al nostru, așa încât noi facem doar adrese pentru ecologizarea acestui perimetru, iar ultimele hârtii le-am trimis anul trecut. Cei care aveau obligația să asigure acest perimetru erau cei care au avut lucrarea de ecologizare și care acum nu știm ce e cu ei: sunt în faliment, sunt în insolvență”, a mai menționat primarul din Ostra. Tot acesta spune că ”munții de pirită” de pe marginea drumului județean care face legătura peste pasul Puzdra între Frasin și Broșteni ar fi gajați către o bancă, ceea ce denotă că marfa ar avea și valoare de piață.

”E pericol și pentru oameni, și pentru animale, și pentru natură, și pentru tot”

În timp ce adresele se adună grămadă, locul unde a funcționat uzina de preparare a minereului de la Tarnița este un pericol public. ”Păcat, e o pată urâtă pentru Ostra și pentru locuitorii comunei. De fiecare dată când plouă, când sunt vijelii, tot praful de aici este dus spre localitate. Oamenii se ocupă cu creșterea animalelor, iar în zonă sunt și locuri de pășunat și este o poluare imensă, este poluată și apa și este un disconfort pentru toată lumea. Există riscul de accidente majore, uitați ce caverne sunt. Aici sunt micro iazurile de decantare unde se depozita sterilul, care apoi era transportat pe iazul de la Tărnicioara, grămezi și tot ce se mai vede. Din tot ce a fost aici a mai rămas doar un turn, un fel de ADN care să ne aducă aminte ce era cândva aici”, a mai spus primarul Ioan Oros.

Și oamenii din Ostra vorbesc despre poluare și despre pericolele care îi pândesc. ”Astă primăvară a venit un vârtej mare, a adus o cenușă albă și chiar s-au pârlit niște brazi, a venit un nor mare, chiar am zis uite s-au dus și nenorocirea asta a rămas pe capul nostru”, a oftat Floarea Răcilă, o femeie care a lucrat la magazinul care funcționa la uzina de preparare de la Tarnița. ”E pericol și pentru oameni, și pentru animale, și pentru natură, și pentru tot. Vă dați seama că acolo e un mediu toxic pentru natură pentru că suntem în inima munților”, a arătat și Marcel Oros.

Al treilea iaz ca mărime din Europa este la Tarnița: are 15 milioane de mc de steril

La Tarnița pericolul nu vine doar din ruinele fostei uzine de exploatare și de la micro iazurile de decantare. ”Dumnezeu ne-a înzestrat cu al treilea iaz ca mărime din Europa, iazul Tărnicioara, unde sunt în jur de 15 milioane de metri cubi de steril. Acolo s-au mai făcut lucrări și trebuie să se mai facă, dar nu știu când anume”, a precizat primarul din Ostra. Despre pericolul acestui iaz ne-a vorbit și Florea Răcilă. Femeia a avut anii trecuți o discuție cu un inginer, care a anunțat-o că situația poate fi una extrem de complicată. ”A venit un inginer și l-am întrebat ce se va întâmpla. El mi-a spus că asta este o bombă care nu știe nimeni când va exploda, dar va exploda. Mă refer la iazul ăsta mare care nu a fost prevăzut pentru preluarea apelor și nu se va putea deseca niciodată”, a explicat fosta angajată a minei Leșu Ursului.

S-a ridicat totul cu roaba și lopata și s-a furat cu camionul

Pentru fiecare fost miner, iar la Ostra sunt cu sutele care au lucrat la mina de la Leșu Ursului, modul cum s-a dorit degradarea este unul care le-a lăsat un gust amar. Aristide Popovici a lucrat 21 de ani la mină și spune că în doar câțiva ani munca a zeci de mii de oameni s-a distrus iremediabil. ”Totul e ruină, mina este inundată, s-a lucrat la 600 de metri deasupra și la 800 de metri sub nivelul nostru. Toate orizonturile sunt inundate. Mare păcat, pentru că rezerve de minereu sunt, pe cel puțin 7-8 ani, așa cum era calculat. S-a furat tot ce se putea fura, inclusiv șinele din mină”, a arătat Aristide Popovici.

Durerea este cu atât mai mare, mai ales pentru oamenii care știu exact cum s-a ridicat această exploatare minieră. Teodor și Floarea Răcilă își aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri. ”Mă doare inima, mă doare sufletul, că ziceau că este de muncă pentru 100 de ani și uite ce e aici. Soțul meu a prins, că s-a făcut flotația cu lopata și cu roaba, cu târnăcoapele”, a spus fosta angajată de la Leșu Ursului. A fost completată de soțul, Teodor: ”Cu roaba cărau betoanele, se săpau șanțurile, iar după au venit și utilajele, mai întâi un excavator și apoi macaraua cea mare. Și uite așa s-a ridicat totul, cu multă, foarte multă muncă”. Concluzia despre trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul acestei zone o trage Maria Rusu, o femeie de 80 de ani: ”Ce a fost și ce e acum (oftează), s-a distrus tot. Numai Dumnezeu poate ști ce va fi”.