Astăzi se împlinesc 30 de ani de la reînființarea vieții monahale la Voroneț, după 206 ani de vitregie a trăirii monahale

Astăzi, 1 aprilie 2021, se împlinesc 30 de ani de la reînființarea vieții monahale la Voroneț, după 206 ani de vitregie a trăirii monahale, după 206 ani de la desființarea ei de către Imperiul Austriac.În anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînființarea Mănăstirii de la Voroneț, ca mănăstire de călugărițe. Pe 14 martie 1991, prin decizia ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților din acea perioadă, Mănăstirea Voroneț își reia viața monahală după nu mai puțin de 206 ani, fiind adusă aici o obște mică de maici.

Prima stareță a Mănăstirii Voroneț a fost numită stavrofora Irina Pântescu, care își amintește că „după 206 ani de când călugării ieșeau pe poarta mănăstirii plângând, iar porțile se închideau în urma lor din cauza stăpânirii străine, la 1 aprilie 1991, din nou porțile s-au deschis pentru trei călugărițe smerite care veneau, cu ajutorul Bunului Dumnezeu și al Sfântului Daniil Sihastrul, să reînnoade ceea ce a fost rupt de o stăpânire străină”.

Stavrofora Irina Pântescu, proinstareța Mănăstirii Voroneț, care va împlini anul acesta, pe 28 septembrie, 89 de ani, a fost stareța acestei mănăstiri până în anul 2018 (26 iulie 2018), fiind și una dintre primele trei viețuitoare ale mănăstirii. Nu trebuie uitat că ori de câte ori a avut ocazia să le vorbească credincioșilor, stavrofora Irina Pântescu („prin grija și înțelepciunea căreia Mănăstirea Voroneț a intrat în ritmul obișnuit al vieții bisericești, recăpătându-și menirea de altădată”, după cum aprecia conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava) s-a referit și la demnitatea românilor, la faptul că obștea mănăstirii va ține flacăra credinței aprinsă, asemeni oamenilor demni care au fost înaintașii noștri.

„Consider că am fost chemate să slujim Voronețul multisecular pentru un interval de timp din viața noastră”

Tot de 30 de ani în obștea Mănăstirii Voroneț este și stavrofora dr. Gabriela Platon, instalată pe 26 iulie 2018 ca stareță a Voronețului, în ajunul sărbătorii Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, care mărturisea la un moment dat: „Înființarea Mănăstirii Voroneț a avut loc pe data de 1 aprilie 1991, iar o zi mai târziu, într-o zi de marți, noi am venit pentru prima dată în ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Astfel, ziua de marți este ziua Voronețului. Întotdeauna, orice activitate mare de la Voroneț, noi o începem cu mare drag marțea și nu lunea. Mai mult de atât, icoana din stânga catapetesmei, situată în partea opusă celei de hram, este a Sfântului Ioan Botezătorul. Ziua de marți în Ortodoxie este închinată Sfântului Ioan Botezătorul. În Sfânta și Marea marți din Săptămâna Patimilor a anului 1991, noi am venit la Voroneț, iar o zi mai târziu s-a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Consider că am fost chemate să slujim Voronețul multisecular pentru un interval de timp din viața noastră”.

Stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, susține că așa cum „măicuța stareță stavrofora Irina Pântescu a spus în anul 1991, când a fost instalată la Voroneț, că <adevăratul stareț al Voronețului este Sf. Daniil Sihastrul>”, tot așa și ea spune „că Voronețul îi are ca stareți pe Sf. Daniil Sihastrul, pe măicuța stavrofora Irina Pântescu ...” și că țelul său este acela de a duce mai departe ceea ce a început și realizat „vrednica, dinamica și foarte puternica în Duh Sfânt, prima stareță a Voronețului, după o pauză de 206 ani, stavrofora Irina Pântescu”, țel care poate fi îndeplinit „împreună cu Sfinția Sa și cu minunata obște a Voronețului”.

„Nu sunt vrednică să mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate darurile cu care m-a acoperit și pentru bucuria de a-i sluji în Mănăstirea Voroneț”

Printre primele viețuitoare ale Voronețului, după 206 ani, a fost și monahia scriitoare Elena Simionovici, care povestește că atunci când a ajuns la Voroneț, împreună cu stavrofora Irina, cu stavrofora Gabriela și cu maica Rafaela, „doream să aud din prima seară toaca și clopotele. De peste 50 de ani, răspândesc ca profesor și muzeograf cuvinte de zidire sufletească, ce sunt primite cu dragoste de ascultători. Pentru această osteneală, Bucovina m-a răsplătit cu cele mai înalte distincții. Nu sunt vrednică să mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate darurile cu care m-a acoperit și pentru bucuria de a-i sluji în Mănăstirea Voroneț”.

Maica Elena Simionovici, scriitoarea, vine „dintr-o lume a cuvintelor”, cum singură se definește, „cele din rugăciune, cu mireasmă de busuioc, rostite dimineața, la amiază și la miezul nopții, în biserica Sfântului Ștefan cel Mare”, o lume a cuvintelor rostite cu putere prin care mărturisim credința, dragostea, nădejdea, prietenia, amarul și jalea, o lume a cuvintelor prin care mulțumim, este de fapt acea lume a cuvintelor „care ne face oameni”. De multe ori maica Elena ne-a bucurat cu cuvintele, multe, alese, înșirate precum mărgăritarele și în una dintre cărțile ei, „Bucuria călătoriilor de suflet – istorie, țări, oameni, culori, cuvinte”.

Refacerea și păstrarea vie a mănăstirii

În toți acești ani, obștea mănăstirii a ținut aprinsă flacăra credinței, avându-i drept exemple pe înaintași. De 30 de ani, obștea de măicuțe s-a ocupat de refacerea și păstrarea vie a mănăstirii, de refacerea trăirii monastice în duh de rugăciune și fapte bune (cunoscute fiind faptele de milostenie pe care obștea de maici le face pentru cei săraci, nevoiași, oropsiți de soartă, în tăcere, fără tam-tam, cum se spune) și de „reaprindere a duhului fierbinte de rugăciune și a dorului după Cer”.Nu au fost ani ușori, dar obștea de la Voroneț a știut cum să facă față provocărilor, schimbărilor, greutăților de tot felul și a rămas o emblemă a monahismului românesc. Cum au reușit? Răspunsul vine chiar de la măicuțe: „Am avut în primul rând ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al ctitorilor acestei mănăstiri: Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul și Mitropolitul Grigore Roșca”.

„Oamenii care vin la Voroneț simt că această frumusețe este și a lor, că viața lor se schimbă, că acesta-i locul unde se pot întoarce când le este greu”

O fină cunoscătoare a Mănăstirii Voroneț și a obștii de aici, prof. univ. dr. Carmen Balan, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, face parte din familia extinsă a Voronețului, ea susținând că „oamenii care vin la Voroneț simt că această frumusețe este și a lor, că viața lor se schimbă, că acesta-i locul unde se pot întoarce când le este greu pentru că aici este măicuța, este un suflet căruia Dumnezeu i-a dat mulți copii – din obște și de mai departe”, fiind vorba de măicuța Irina, care împreună cu celelalte maici de aici reușește să sădească în sufletele celor care le trec pragul dragostea de Voroneț și dorul de a se întoarce mereu, mereu. Și asta pentru că aici este „blândul și tăcutul Sihastru Daniil, făcătorul de minuni, unul din marii sfinți ai Moldovei și ai lumii ortodoxe, un ctitor al spiritului românesc”, după cum spune stareța Gabriela Platon, Sihastru Daniil care ne așteaptă la Sfânta Mănăstire Voroneț „pentru a ne învăța să urcăm spiralele interiorității în lumina de un albastru orbitor a vieții trăite întru Duh și Adevăr. Albastru întemeietor. Albastru călăuzitor. Albastru răstignitor. Albastru purificator. Albastru iubitor”.

Mănăstirea Voroneț, scurt istoric

Stavrofora Irina Pântescu, proinstareța Mănăstirii Voroneț, ne-a prezentat un scurt istoric al mănăstirii: „Mănăstirea Voroneț este ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. A fost construită în 1488 ca mulțumire adusă lui Dumnezeu că l-a ajutat să învingă pe turci. El a făcut această mănăstire mai târziu, pentru că după ce pleacă de la sfetnicul de taină, Sf. Daniil Sihastrul, încurajat că el totuși va birui pe turci, construiește Mănăstirea Voroneț într-un timp record pentru timpurile de atunci și chiar și pentru cele de astăzi, în 3 luni și 3 săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfințire”.

Pictura interioară a fost făcută în anul 1494. Veșmântul de pictură exterioară i-a fost adăugat în anul 1547, când a fost adăugat și pridvorul de eruditul mitropolit Grigorie Roșca. Planurile iconografice au fost zămislite în mintea acestui mitropolit al Moldovei, care se odihnește în pridvorul Mănăstirii Voroneț. Este cunoscută în lume pentru albastrul de Voroneț, culoare intrată în galeria culorilor universale, un albastru care după sute de ani este tot atât de frumos, renumită fiind pictura judecății de apoi.

Expoziția „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere”, la Biblioteca Academiei Române

Biblioteca Academiei Române și Mănăstirea Voroneț organizează marți, 6 aprilie 2021, la ora 11:00, la Sala „Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei Române, vernisajul expoziției „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere”, anunță prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române. În program, prezentări: acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, stavrofora Irina Pântescu, întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, prof. ing. Nicolae Șt. Noica, membru de onoare al Academiei Române.