Lazăr cel înviat din morţi şi Afrodita te aşteaptă să-i descoperi

Ultimul bastion european în faţa lumii arabe este un loc încărcat de religie, dar şi cu o istorie zbuciumată. La o aruncătură de băţ de Siria, o ţară care fierbe şi de care mulţi vor să scape, se află o insulă cu surprize. Se numeşte Cipru, iar dacă mergeţi la plajă la Mediterana merită să încercaţi mai mult de o baie. Pentru că nu este foarte mare, ţara poate fi străbătută destul de uşor. O puteţi face doar rutier, şi asta pentru că Cipru este una din puţinele ţări din lume care nu are infrastructură feroviară.

Insula Afroditei, aşa cum este cunoscută ţara, oferă mai multe decât s-ar putea crede la prima vedere. Arşiţa verii poate fi un obstacol serios pentru cei care nu se împacă deloc cu vipia, însă Cipru este vizitabil şi în alte perioade. Martie este o lună în care insula este verde şi colorată, cu temperaturi agreabile şi fără prea multă aglomeraţie.

Cu puţin noroc, la Larnaca poţi vedea şi ceva păsări flamingo pe ultima sută de metri înainte de a se întoarce în locurile unde îşi petrec de obicei vara. Oraşul are şi o parte importantă a religiei creştine. Într-un mormânt din Larnaca a fost descoperit trupul lui Lazăr cel înviat din morţi de Iisus Hristos, iar aşezământul care-i poartă numele adăposteşte moaştele Sf. Lazăr.

La câţiva paşi de biserică se află şi un mic castel. Amplasat pe malul Mării Mediterane, castelul nu este unul spectaculos, dar îţi oferă posibilitatea de a vedea de la înălţime zona. O imagine reconfortantă şi relaxantă, mai ales dacă te gândeşti că peste întinderea de apă, în Siria, lucrurile sunt diferite radical.

Nicosia, capitala cu picioarele în două ţări

La numai 40 de km de Larnaca se găseşte Nicosia. Este capitala care are particularitatea de a se afla simultan în două ţări: Cipru şi Turcia.

Evenimentele sângeroase din timpul Războiului Civil  în care ciprioţii greci s-au confruntat cu ciprioţii turci au dus la această soluţie de compromis. În ciuda acestui impediment, Nicosia se poate vizita fără probleme. Singura condiţie e să ai la tine şi paşaportul.

Pe strada principală Ledra la un moment dat îţi apare în faţă punctul de trecere a frontierei instituit de Cipru, iar după ce traversezi fâşia verde şi eşti verificat la punctul de trecere turcesc poţi continua vizita Nicosiei. Poate părea o ciudăţenie, dar a fost singura modalitate în care s-a instaurat pacea.

Revenind la capitala Ciprului, aceasta merită vizitată o zi de cei care ajung în Insula Afroditei. Am să vă dau şi câteva repere, atât din partea greacă, cât şi din partea turcă a Nicosiei.

Centrul istoric nu este foarte mare, iar străduţele înguste sunt un adevărat labirint. Aici se găseşte şi o biserică veche de aproximativ 400 de ani, în acelaşi ton cu celelalte biserici ortodoxe greceşti.

Seamănă foarte mult cu lăcaşurile de cult din România, cu diferenţa că are scaune pentru enoriaşii care o frecventează.

De pe strada Ledra se poate urca într-un punct de belvedere, la etajul 11 al unei clădiri. De aici se vede totul ca în palmă, iar fiecare obiectiv are şi explicaţii care pot fi accesate de pe mai multe touch-screen-uri. Sare în ochi un imens steag al Turciei, amplasat pe un deal din apropiere, unul care te pregăteşte pentru trecerea frontierei prin mijlocul oraşului.

Moscheea lui Selim este de fapt fosta Biserică Sf. Sofia

Odată ajuns în partea turcească, ai parte de acelaşi peisaj cu străduţe mici şi comercianţi la tot pasul. Buyuk Han este un punct de atracţie. În trecut, aici se adunau drumeţii care puteau înnopta, aveau acces la apă şi îşi puteau adăposti animalele. Acum, Buyuk Han este un loc în care înfloreşte comerţul, iar turiştii toropiţi de soarele Ciprului se pot ascunde sub umbrelele teraselor.

La numai vreo 200 de metri dai peste Moscheea lui Selim, fostă Biserica Sf. Sofia. Ca peste tot pe unde au cucerit popoare, otomanii nu au demolat biserica existentă. I-au adăugat două minarete şi au transformat-o în moschee. Numele ei vine de la sultanul Selim, cel care a cucerit Ciprul.

Tot în partea turcă se află şi sediul a ceea ce a fost cândva sediul administraţiei coloniale britanice din Cipru. Pentru că, timp de aproape un secol, până în 1960, când şi-a obţinut independenţa, Ciprul a făcut parte din imperiul colonial britanic.

Iar pentru curioşi, aici se poate degusta berea turcească Efes, care musai trebuie comparată cu berea cipriotă Keo.

Soldaţii de teracotă ai Ciprului

Odată revenit în partea grecească a Nicosiei, poarta Famagusta este un alt punct de atracţie. Este un loc pe unde se putea intra odinioară în cetatea Nicosia, de-a lungul zidului de apărare.

În apropiere există şi un complex muzeal în care pot fi admirate sute de icoane bizantine, unele dintre ele vechi de sute de ani.

Un ultim punct vizitat a fost Muzeul de Arheologie al Ciprului. Aici am găsit ceva cu totul neaşteptat. O armată de peste 2.000 de soldaţi de teracotă. Până la vizita în Cipru puteam să jur că aşa ceva există doar în China.

Se vede că orice ieşire de acest fel are darul de a-ţi îmbogăţi nivelul de informaţii. E un muzeu nu foarte mare, dar care arată zbuciumul acestei mici insule, care a trecut prin multe ocupaţii şi stăpâniri.

Între timp, se află sub dominaţia turiştilor. Ce-i drept, în această perioadă nu era foarte multă lume, dar temperaturile de 23-24 de grade Celsius au fost extrem de plăcute pentru a afla mai multe despre Insula Afroditei.

Mozaicurile de la Paphos

În cealaltă parte a insulei se află Paphos, fosta capitală a insulei în antichitate. Este un loc plin de istorie, în special din perioada ocupaţiei romane. Situl arheologic de aici trebuie să se regăsească neapărat pe harta obiectivelor care vor fi luate la pas.

Scoase la lumină în urmă cu circa 60 de ani, mozaicurile de aici sunt impresionante. În casele lui Aion, Dionisos, Tezeu sau Orfeu se găsesc astfel de opere de artă, adevărate documente ale vremurilor când Roma dădea ora exactă.

În Paphos se află şi o mică fortăreaţă, care nu impresionează prea mult, dar îşi dă posibilitatea să vezi zona de la înălţime. Catacombele lui Solomon se pot vizita fără nici un fel de taxă. Au un aer aparte şi un pic straniu, mai ales cu acele bucăţi de pânză prinse de garduri sau gratiile metalice ale ferestrelor.

Satele de munte şi micile cascade

Pentru cine iubeşte muntele, Cipru oferă, poate surprinzător, şi această variantă. În drum spre zona împădurită o mică escală pe plajele sălbatice de lângă Limassol arată şi o altă faţă a insulei, una deloc de neglijat.

Cu precipitaţiile încă vii în amintire, zona de munte are mici cascade, unele amenajate chiar de localnici şi care se pot vedea contra unei modice sume în euro, pentru că trebuie spus Cipru a adoptat de ceva vreme moneda unică europeană.

Într-unul din cele mai înalte puncte ale insulei, cel puţin în partea cipriotă, se află mormântul şi monumentul dedicat arhiepiscopului Macarie al III-lea, primul preşedinte al Republicii Cipru.

Satele din zona de munte au un farmec cu totul aparte. Străduţele mici şi înghesuite te îmbie la o plimbare tihnită, iar curţile ale căror porţi sunt deschise pe alocuri îşi dau senzaţia că lumea s-a oprit în loc. În semn de apreciere pentru oamenii locului, în centrul unui astfel de sat am găsit o fotografie la o mărime considerabilă, datată 1960. E şi acesta un mod de a vorbi despre trecut şi despre oameni. O idee care ar putea fi pusă în practică şi prin satele Sucevei, tot mai depopulate de la o zi la alta.