Tehnologia între transcendent și „fatalitate tehnocratică”

Tehnologia, ca şi cunoaşterea, are şi o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, de valorile şi preferinţele asociate acestora ce stopează sau validează anumite acţiuni.

Tehnologiile informaţionale se dezvoltă pe baza ştiinţei fundamentate în era modernă. Acestea constituie vehicule pentru diseminarea cunoaşterii ştiinţifice și perpetuează ordinea şi explicaţiile „ştiinţifice” specifice acestei ere și nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau de  a-i limita acestuia libertatea.

Preeminența tehnologiei și a politicului în fața individului riscă să sacrifice individul în numele științei, al societății, al binelui mondial, al popoarelor, al politicii etc.

Preeminența conștiinței științifice și politice, care pretinde că numai oamenii de știință sau politicienii sunt chemați să emită norme etice, este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului și de conștiința lui religioasă.

Atunci când tehnologia se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, contextul social, religios etc., ar putea duce la ceea ce Olivier Clément numea fatalitatea tehnocratică și astfel se produce ruptura între om și tehnologie, care îi poate deveni potrivnică și chiar dăunătoare. În acest caz „transcendența” tehnologiei se pierde și se poate ușor transforma într-un mijloc de periclitare a vieții sociale, de condiţionare a identităţii de cetăţean cu drepturi depline, și chiar într-un instrument de distrugere.

Se pare că tehnologia biometrică de ultimă generație ar face parte din această categorie.

O tehnologie care este de natură probabilistică, incertă, supusă erorilor, abuzivă expune viața omului  la grave pericole, încalcă drepturile, libertatea și demnitatea persoanei umane. Deci, o mutilează de dragul unei himere mondialiste și al unei pretenții de supremație absolută.

Recent, Curtea Europeană de Justiţie, a emis o hotărâre importantă, referitoare la legislaţia europeană, privind protecţia datelor personale și impune o revizuire a legislaţiei respective.

„Justiția europeană a impus (2014/04/08) o revizuire a legislației europene privind păstrarea datelor cu caracter personal utilizate în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, considerată necesară însă disproporționată și prea intruzivă, informează AFP.

În timp ce în Occident politicienii, profesori ai Universităților, cultele religioase, societatea civilă etc. pun în dezbatere publică problema impactului tehnologiei asupra  persoanei umane, în România, nu numai că nu s-a pus în dezbatere publică, dar se ia în derâdere această problemă majoră, iar cei care au îndrăznit să aducă în atenția studenților sau a credincioșilor acest subiect au fost ironizați, sancționați și boicotați pe diverse căi.

Întrucât în România tehnologia biometrică este denumită și cipul total – deoarece conține 50 de elemente de „siguranță”, impusă doar românilor și reprezintă, efectiv, un cazier juridic la purtător, reacția celor responsabili – Parlament și Guvern – ar fi trebuit să fie și mai mare față de cei din Vest.

Germania, Franța, Olanda, Belgia, Polonia, Cehia etc. au acceptat actele biometrice doar cu 30 de elemente de siguranță, abia după ce instanțele constituționale au verificat compatibilitatea între aceste directive, cuprinse în tratatele de aderare și Constituția lor.

Sf. Scriptură cheamă pe cei ce au puterea şi auto­rita­tea statală, să o folosească pentru apărarea de rău şi pentru susţinerea binelui de orice fel. În aceasta constă sensul moral al existenţei statului.

Religia nu se epuizează în politică, în economie, tehnologie, cultură, ştiinţă etc., şi nici într‑un proiect al organizării societăţii umane, întrucât adevărata comunitate spirituală a credinciosului este Bi­se­rica, Sinagoga, Casa de rugăciune etc., nu Statul. În acest sens nu există alter­na­tivă. În afară de Locașul de cult al fiecărei religii în parte nu există comunitate spirituală. De aceea nu se poate vorbi de un stat‑comunitate spirituală, sau de un stat teocratic.

Pentru nepracticanţii credinţei creştine sau pentru atei se impune minima moralia, referitor la dezvoltarea lui homo tehnicus sau homo economicus pentru a stabili graniţele liberalismului darwinist şi mondialist actual şi a nu permite ca statul naţional să fie confiscat în numele unei ideologii globaliste utopice, de clici politice, economice sau mondialiste oculte sau să favorizeze economia și tehnica informațională unei minorităţi clientelare sau unei puteri transnaționale.

În caz contrar dictatura partidului unic va fi înlocuită cu dictatura unei oligarhii economice și tehnologice despotice şi oculte, iar statul ar instrumentaliza războiul continuu cu proprii cetăţeni. În aceste circumstanţe Biserica sau religiile în general, ar trebui să aibă o atitudine critică şi moralizatoare, în sens profetic, după modelul biblic[18] și patristic şi să sancţioneze  ferm derapajele şi dictatura statului, cu riscul de a se întoarce înapoi în catacombe şi nu de a tăcea vinovat şi colaboraţionist cu acesta, doar de dragul de a sluji în Biserici frumoase şi în Catedrale măreţe cu orice preţ şi de a nu-şi pierde confortul şi avantajele materiale.

Nimănui nu-i este permis să aibă aroganţa de a făuri mondializarea fără să ţină cont de valorile democrației (votul) şi de valorile bioeticii spirituale, sau să se considere deasupra poporului ca fiind iluminaţi şi elite, atitudine, ce le-ar da dreptul, închipuit numai de ei, că doar ei ştiu cum este cu mondializarea, cu politica, cu ştiinţa, cu tehnologia, economia etc, şi că lor, ca mari tehnocraţi li se datorează doar ascultare şi adulaţie!

Mondializarea înlocuind religia cu drepturile omului, în mod paradoxal, în numele acestor drepturi, pretinde ca îi dă omului mai multă siguranță, dar numai la schimb, cu mai puțină libertate. Aici este capcana, pentru că, dacă se cedează din libertatea omului, care reprezintă o caracteristică fundamentală a chipului lui Dumnezeu în om – imago Dei -, de dragul unei siguranțe închipuite, atunci le pierzi pe amândouă !

De aceea, cred că trebuie spus clar că tehnologia care nu ține cont de persoana umană dăunează grav libertății, demnității și drepturilor omului. Investiţiile tehnologiei informatice presupun şi o investiţie etică, altfel intrăm sub dictatura tehnologiei.

Se vorbeşte despre o Românie profundă, care ar putea face o Românie posibilă, însă ambele Românii nu se pot realiza fără Dumnezeu și fără o minimă morală, vigilență și curaj civic:  fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5).

În acest sens Sf. Ap. Pavel ne atenţionează şi ne îndeamnă: […] să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji întru toate! (1 Tesaloniceni 5, 6) şi […] vai celui care va tăcea (1 Corinteni, 9, 16).

Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ