Alungă lumea din tine, inima mea!

Cât mai repede cu putință rupe nodurile patimilor, care s-au încurcat prin dorințe și emoții care se combină și revin din nou. E mai ușor să rupi firele individuale ale dorințelor și emoțiilor, decât nodurile patimilor. Oricum, trebuie să le rupi chiar dacă aceasta te va face sângerezi, dacă vrei o nouă copilărie, o nouă tinerețe, mai frumoasă și mai veșnică decât fosta ta tinerețe. Alungă lumea din tine, inima mea, și atunci ai să vezi cât de slabă este ea. Și apoi cercetează-te pe tine și vei simți o nemaiauzită putere. Lumea ni se pare puternică doar când o slujim ca robi ai ei.
Tu vei fi la fel de nemărginit ca veșnicia, iar veșnicia însăși va veni să se sălășluiască întru tine. O, Dumnezeule Treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric și eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiți care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească. Fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze.
Fie ca inima mea să fie inima unui fiu și a unui domn, și nu inima unui mercenar și a unui tâlhar. Dăruiește-mi inima lui Iisus, împrejurul căreia întunericul a așteptat în deșert să intre, dar niciodată n-a putut.
O, Împărăteasă a cereștii frumuseți, îmbrățișează-mi inima cu o dragoste de maică. O, Sfinte și Atotputernice Duh, fă-mi inima să rodească de o cerească iubire, așa încât tot ceea ce se naște și crește într-însa să nu poată fi din carne și din sânge, ci din Tine, Sfântul meu Duh și Domn.
(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 91-92, Doxologia.ro)