Restabilirea vieții monahale la mănăstirile Ițcani și Bălinești și înființarea schitului Arbore

În ședința Permanenței Consiliului Eparhial de joi, 21 octombrie, a fost decisă restabilirea vieții monahale la mănăstirile Ițcani și Bălinești și înființarea schitului Arbore. După mai bine de 300 de ani, puțini suceveni știu că bisericile Adormirea Maicii Domnului din Ițcani și Sfântul Nicolae de la Bălinești au fost mănăstiri.

Însă istoria ne arată că în Ițcanii Sucevei a fost una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Moldovei, atestată în 1395; iar în ctitoria marelui logofăt Ioan Tăutu al Sfântului Ștefan cel Mare, episcopul Calistru al Rădăuților, un restaurator al ctitoriilor ștefaniene, a așezat la începutul veacului al XVIII-lea viață monahală.

Cărțile vieții monahale pe ale căror file s-a uscat cerneala vieții duhovnicești se vor redeschide și, din biblioteca cercetătorilor istoriei, ele vor fi aduse în mijlocul poporului și al vieții bisericești contemporane. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani va redeveni mănăstire de maici, așa cum a fost din veacul al XIV-lea până în veacul al XVIII-lea, iar Bălinești va fi reînființat ca schit de maici, precum a fost în veacurile XVIII–XIX, și va fi pus sub ascultarea și îngrijirea Mănăstirii Dragomirna.

Alături de cele două așezăminte monahale, Permanența Consiliului Eparhial a aprobat și stabilirea vieții monahale la bătrâna și încununata de istorie biserică Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore. Ctitorită în 1502 pe locul unui vechi schit de către pârcălabul Sucevei Luca Arbore, unul dintre cei mai apropiați și mai vrednici boieri ai Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, biserica Arbore va deveni de acum înainte schit de călugări. Schitul Arbore va fi pus sub ascultarea și îngrijirea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Cele trei decizii se înscriu în programul de restabilire a vieții monahale în vechile așezăminte bucovinene închise, anunțat de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic la venirea sa în scaunul arhiepiscopal.

În majoritatea cazurilor, viața monahală a fost întreruptă în împrejurările anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Atunci au rămas în Bucovina mai puțin de 10% din monahii și monahiile care viețuiau aici. Până în prezent au fost redeschise mănăstirile Solca, Pătrăuți și Ilișești.

Iată crâmpeie din istoria celor trei locașuri sfinte, cu nădejdea că aflarea lor va fi un imbold de asumare a chemării lui Dumnezeu pentru viețuitorii lor, pentru noii ajutători și ctitori care vor sprijini lucrările ce se vor face, dar și pentru credincioșii care le vor călca pragul în noul – dar vechiul – chip.

Datele au fost sintetizate în cadrul Sectorului Exarhat, pe baza bibliografiei existente, și au însoțit propunerile privind cele trei așezăminte.

(Protos. Dosoftei Dijmărescu, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților)