Maria Egipteanca, chipul trezirii la realitate

În Duminica a 5-a a Postului Mare, Biserica Ortodoxă face pomenire specială Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, care este pentru creștini un model de luptă împotriva patimilor care atacă și răscolesc orice suflet, chiar și atunci când acesta vrea să se îndrepte spre Dumnezeu. Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca este pomenită în calendarul ortodox și pe 1 aprilie, iar viețuirea ei de după venirea în fire, plină de râvnă și trudă în dobândirea Duhului Sfânt, a impresionat întotdeauna creștinii, constituind un adevărat model pentru omul care dorește să lupte împotriva patimilor.
Cuvioasa Maria Egipteanca reprezintă imaginea omului care se trezește dintr-odată la realitate și își dă seama de starea în care a fost până atunci. Lumea în care trăim pare adesea o imagine distorsionată a lumii autentice, acolo unde vrem să ajungem cu toții. Mitul peșterii din dialogul Republica al lui Platon este foarte grăitor în acest sens. După ce începe să vadă, omul se obișnuiește cu umbrele sau imaginile distorsionate care i se perindă prin față și le crede doar pe acestea adevărate și de netăgăduit. Atunci când reușește să fie trezit de cineva sau realizează singur că există și altă realitate, dacă nu este ucis de ceilalți, acest om fie se schimbă, dorindu-și să rămână sau să tindă spre realitatea pe care a simțit-o sau a văzut-o, fie trăiește aducându-și aminte de această altă realitate la care a avut acces pentru un scurt timp.
Omul care se trezește astfel poate trăi o viață adevărată, dar poate să-și mai amintească sau să aibă și căderi legate de viața din trecut.
În aceste momente, el este într-un echilibru extrem de fragil, putând cădea oricând la viața de dinainte, la starea de visare. În literatura universală, autorul francez Anatole France redă un astfel de episod, unde tânăra cu o viață dezlânată, pe nume Thais, este adusă la viața în Hristos de un călugăr îmbunătățit, care, la un moment dat, ajunge să cadă tocmai din cauză că nu era întărit în viața lui din lumea lui Dumnezeu.
Pustnicul care căuta desăvârșirea
Lecția vieții Cuvioasei Maria Egipteanca este una a pericolului pe care-l reprezintă desfrânarea și urmările acesteia, nu doar pentru un singur om, ci poate chiar pentru o întreagă societate.
Într-o mănăstire din Palestina secolului al V-lea al erei creștine trăia un bătrân călugăr îmbunătățit, pe nume Zosima, care se călugărise de la o vârstă foarte fragedă și acum trăia în post și privegheri. Numai că, la un moment dat, îi apăru un gând trufaș de a se considera cel mai bun și duhovnicesc dintre toți creștinii. Dumnezeu se milostivi de el și-i trimise o vedenie, în care i se reproșă lipsa de smerenie și i se arătă, ca oarecând curelarul lui Avva Antonie, o întreagă mănăstire de viețuitori asceți de pe malul râului Iordan, care îl depășeau în asceza lor. Zosima se mută cu traiul în acea mănăstire. În timpul unui Post al Paștilor, atunci când monahii mănăstirii se duceau în pustie în timpul săptămânii, pentru a se însingura, Zosima trecu Ior-danul, gândind că va întâlni vreun călugăr îmbunătățit care să-l adape de la izvorul înțelepciunii lui. Cu toate acestea, timp de multe zile, el nu întâlni pe nimeni și, într-o amiază, pe la ceasul 6, văzu ceva care i se păru a fi inițial o arătare sub forma unui om care se ruga. Bucuros de faptul că în sfârșit întâlnise un om, după atâtea zile de singurătate, Zosima i se adresă, dar mare îi fu mirarea când arătarea o luă la fugă. După ce ajunse din urmă pustnicul, strigându-l, acesta se dovedi a fi o femeie, care-i știa numele, știa cine este și se ferea pentru că nu avea îmbrăcăminte, locuind de mulți ani în pustie, fără a întâlni vreun om.
După ce primi rasa lui Zosima, Maria, căci despre ea este vorba, îi povesti acestuia viața ei, care ne-a rămas până astăzi, notată în acel veac de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului.
Din Egiptul păcatului în Ierusalimul cel ceresc al virtuților
În această relatare-mărturisire, ne frapează lipsa totală de vicleșug cu care Maria face mărturisirea în fața preotului pe care-l întâlnise și care o spovedea, iar spovedania ei ni se adresează chiar și nouă. Aceasta nu are nici o urmă de justificare de sine sau de frică. Totul este desăvârșit, până la sfârșit, conștientizat, plâns și pe deplin trăit. Ea nu face decât să-și ușureze sufletul de patimile din trecut și care nu o mai stăpânesc demult deja.
Sfânta Maria Egipteanca s-a născut în Egipt și de la o vârstă foarte fragedă a părăsit casa părintească, dedându-se plăcerilor trupești și întreținând bărbații, cărora nu le lua tot timpul bani pentru aceasta. Pentru nevoile zilnice ea pur și simplu cerșea. La un moment dat, după ce petrecuse mulți ani în această realitate paralelă, care i se părea singura, ea a văzut, o dată în plus, în portul orașului Alexandria, acolo unde stătea ea de multe ori, că oamenii se adună pentru a porni într-o călătorie spre Ierusalim. Foarte interesant acest pasaj în care Ierusalimul apare ca ceva dorit de toți oamenii, ceea ce o face și pe Maria să vrea să ajungă în el. Oamenii, creștini ortodocși, voiau să se închine Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci a Domnului Hristos. De sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, pe când se afla deja la Ierusalim, Maria a vrut să se închine Cinstitului Lemn al Crucii, dar o forță nevăzută nu a lăsat-o să intre în biserică, orice ar fi făcut ea. Dându-și seama că acest lucru se întâmplă din cauza vieții desfrânate pe care o ducea, tânăra a promis că se va schimba. După această promisiune, făcută în rugăciune fierbinte, Maria a putut intra ca să sărute Sfânta Cruce, după care a plecat în pustia de dincolo de Iordan. A stat în pustie timp de 47 de ani, luptând cu nălucile patimilor din viața ei anterioară, mâncând doar ce găsea în natură, și a biruit până în sfârșit, iar după toți acei ani de grea asceză, Dumnezeu îi dăruise darul vederii înainte și al rugăciunii fierbinți, cu lacrimi de pocăință. Tocmai de aceea ea a știut numele și cine este cel care a venit la ea. După mărturisire, ea îi ceru Părintelui Zosima să vină la ea ca s-o împărtășească, dar abia peste un an, pentru că tot se considera păcătoasă și că mai avea nevoie de pocăință. Așa a făcut Părintele Zosima, iar Sfânta Maria a trecut Iordanul ca pe uscat și a venit să se împărtășească. După trecerea altui an, la solicitarea cuvioasei, Sfântul Zosima a venit din nou la Iordan și a găsit trupul neînsuflețit al cuvioasei, pe care l-a îngropat după rânduială, cu ajutorul unui leu, care a săpat la groapă. Mai târziu, Patriarhul Ierusalimului Sofronie a așternut în scris viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, așa cum ni se păstrează și nouă astăzi.
Pilda Mariei Egipteanca a inspirat mulți creștini și asceți din veacurile care au urmat, iar viața ei este strâns legată de Postul Mare, ca imagine a apostirii și viețuirii adevărate în Hristos și în Împărăție.
(Sursa: Ziarul Lumina)