Despre milostenie

Milostenia este meşteşugire înţeleaptă, folositoare celor ce o fac pe ea; şi prietenă de aproape cu Dumnezeu este, că de-a pururea stă înainte, aproape de El, şi cu lesnire aduce daruri pentru oricine voieşte, dacă nu este asuprită de noi. Iar asuprită este atunci când o facem din bunuri străine. Iar când este curată, multă îndrăzneală are, că ea dezleagă legăturile celor legaţi, strică întunericul, stinge focul, omoară viermii, izgoneşte scrâşnirea dinţilor şi cu multă bucurie deschide uşile Cerului. Că împărăteasă este cu adevărat, asemeni cu Dumnezeu făcând pe oameni. Că zice: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Şi este uşoară, având aripi de aur, cu zbor care înfrumuseţează pe îngeri, precum zice Prorocul: „Aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei, şi spatele vostru va străluci ca aurul” (Psalmi 67, 14). Că mai bine decât un porumbel, porumbiţa priveşte prin gene cu ochi blânzi și nimic nu-i mai frumos decât ochii aceştia. Frumos este şi păunul, dar pe lângă porumbiţă este ca o nimica. Ea este pasăre frumoasă şi minunată, având aripi de aur, care vede mai înalt decât toate, fecioară este cu faţa albă şi blândă. Cu aripi este şi uşoară, stând înaintea scaunului împărătesc. Şi, când vom fi judecaţi, va sta grabnic de faţă şi se va arăta şi ne va scoate pe noi de la osândă, îmbrăcându-ne cu aripile sale; că jertfe ca acestea voieşte Dumnezeu de la noi, Căruia se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 240, Doxologia)