Privind înapoi cu bucurie



Privind înapoi cu bucurie - Pr. Constantin Sturzu
Privind înapoi cu bucurie - Pr. Constantin Sturzu

– Numai cine are pe Dumnezeu drept Tată și pe Biserică drept Mamă poate cunoaște ce înseamnă să fie un bun părinte pentru copilul său.
– Creștinii știu că, atunci când sunt într-o situație dificilă, trebuie să se roage lui Dumnezeu și să se ghideze după principiul: „Oare dragostea ce-ar face în situația în care mă aflu eu?”.
– Să luăm din poruncile lui Dumnezeu ceea ce ne este mai accesibil nouă și să căutăm a pune în practică. Fiind fideli Lui în cele mai mici, ușor, ușor, vom putea fi și în cele ce acum ne par greu de împlinit.
– Două sunt condițiile pentru a pune început bun vieții în Hristos: să credem că Dumnezeu este cu noi și să ne doară inima că noi nu suntem cu El.
– Dumnezeu nu ne cere să fim idealiști, să avem neapărat acea sensibilitate pentru frumos, bine sau adevăr. Ne putem converti și mântui fiind foarte calculați și pragmatici (dar nu mercantili!).
– Cei care gândesc practic, care caută soluții chiar și acolo unde situația pare disperată, sunt mai de apreciat decât cei ce se cred moștenitori de drept ai Împărăției, dar nu întreprind nimic.
– Nu Dumnezeu l-a izgonit pe Adam din Rai, ci Adam și-a izgonit inima prin neascultarea sa, prin orientarea sa către cele din afara sa, către cele create. Dumnezeu îl lasă pe om să-și urmeze inima (asta este de fapt „izgonirea”), dându-i astfel încă o șansă de a redobândi Raiul.
– Postul îmi stârnește dorul după libertatea cea în Dumnezeu.
– Crucea înseamnă a primi să mori de dragul celuilalt, nicidecum a ucide pe altul.
– Evanghelia nu propovăduiește o iubire siropoasă și fără discernământ.
– Dumnezeu Își manifestă puterea doar atât cât să nu ne afecteze libertatea și cât să putem înțelege că dragostea Lui pentru noi – faptul că Se lasă răstignit – nu vine din vreo slăbiciune sau din constrângere.
– Jertfa de pe Cruce a fost actul culminant al dăruirii fără rest, al unei iubiri dumnezeiește împărtășită tuturor.
– A primi credinciosul la scaunul de spovedanie doar în cele patru mari posturi de peste an – și uneori nici atât! – explică în mare măsură slăbirea conștiinței euharistice și ispita individualismului în rândul enoriașilor din parohii.
– Poate nu întotdeauna vedem împlinite cererile noastre exact așa cum ne imaginăm noi că ar trebui, dar cu siguranță ele nu rămân fără un răspuns din partea Proniei divine.
– Înăuntrul nostru este locul cel mai spectaculos de pe fața pământului.
– Tind să cred că este mai ușor unui miliardar să împartă averile sale celor săraci, decât unui intelectual cu veleități de savant să-și răstignească mintea și să accepte că nu știe nimic, atâta vreme cât nu-L cunoaște pe Dumnezeu.
– Prin botez, am primit cetățenie cerească și suntem creștini ortodocși, înainte de a fi români.
– Tendința generală, trebuie să o recunoaștem cu durere, este mai degrabă aceea de a reduce creștinismul la prestarea de „servicii religioase” și la dobândirea unei cumințenii morale.
– Unde nu este smerenie, blândețe, pace, dragoste pentru neputințele celorlalți, acolo nu poate fi nici conștiință dogmatică.
– Dumnezeu ne dă răspuns pe măsura înțelegerii noastre, a etapei duhovnicești în care ne aflăm, dar întotdeauna cuvântul Său este orientat eshatologic.
– Mai periculoși decât cei ce susțin că Biserica nu face nimic sau că face lucruri rele sunt cei care ar vrea ca ea să-și lase deoparte menirea și să devină eminamente o instituție implicată în tot felul de acțiuni de natură socială, culturală, civică sau chiar politică.
– Slăbirea conștiinței euharistice se reflectă în lipsă de pocăință, în slăbirea comuniunii în parohii, în răcirea dragostei și în fapte nedemne de numele de creștin.
– Permanenta recunoștință ne aduce adevărata cunoștință.
– E greu de înțeles, e smintitor chiar, uneori, cum lucrează Dumnezeu în lume, cu fiecare dintre noi.
– Când noi mărturisim Adevărul, ne mai putem lăsa afectați de minciuni?
– Bunul-simț îți spune că nimic nu poate suplini în viața unui copil prezența simultană a mamei și a tatălui.
– Să renunțăm, așadar, la orgoliul de a inventa drumuri, căci Hristos este Calea (Ioan 14, 6).
– Smerenia desăvârșită, precum cea a Sfintei Parascheva, e întotdeauna însoțită de minuni, mai mult sau mai puțin vizibile, pentru că ea Îl coboară pe Dumnezeu pe pământ.
– Puritatea, gingășia, șoapta, suspinul, rușinea – sunt cuvinte expediate, treptat, în muzeul iubirii.
– În spatele unei banale știri pot fi lucruri cu adevărat spectaculoase.
– Și cât de trist e omul care, înconjurat de atâta mulțime de sfinți – adică de prieteni – alege să trăiască singur!
– Familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, în care copilul are un tată și o mamă, constituie o icoană a Împărăției.
– Dacă am avea sau am dori să cultivăm dragostea față de aproapele nostru, atunci ar trebui să ne bucurăm că altuia îi merge mai bine decât nouă.
– Tot ceea ce avem ne este dat ca monedă de schimb pentru ceva mult mai prețios, infinit mai valoros.
– Tristețea nu e semnul resemnării, ci semn că în inima ta se dă o bătălie.
– Eu nu pot concepe ca din Rai să lipsească vreunul dintre cunoscuții mei, să nu fie prezenți inclusiv cei ce acum nu mă suportă sau chiar mă dușmănesc.
– Duhovnicul este ghidul nostru către Domnul.
Ca și în anul ce s-a scurs, ca și în anii anteriori, voi fi acolo de unde nu am plecat niciodată, adică Acasă. Adică în Biserică. (Pr. Constantin Sturzu, Doxologia.ro)



Recomandări

O furtună teribilă a ucis un bucureștean și a pus în pericol alți zeci de alergători, la o competiție montană

O furtună teribilă a ucis un bucureștean și a pus în pericol alți zeci de alergători, la o competiție montană
O furtună teribilă a ucis un bucureștean și a pus în pericol alți zeci de alergători, la o competiție montană