Pomenirea Sfintei Mucenițe Agata

Agata, această slăvită fecioară muceniță a lui Hristos, s-a născut în orașul sicilian Palermo din părinți nobili și bogați. Când Împăratul Decius a pornit prigoanele contra creștinilor, Sfânta Agata a fost arestată și adusă la judecată înaintea judecătorului Quintian. Acesta, văzând-o pe Agata frumoasă, a dorit-o de soție. Când i-a făcut cunoscută dorința lui, Agata i-a răspuns că ea deja este mireasa lui Hristos și nu-I poate fi necredincioasă Mirelui ei. Quintian a supus-o atunci la torturi sângeroase. Agata a fost umilită, biciuită, legată de un copac și flagelată până ce din ea curgeau râuri de sânge. Judecătorul încerca în acest timp să o facă să se lepede de Hristos, promițându-i eliberarea din aceste chinuri. Dar mireasa lui Hristos răspundea: „Aceste chinuri îmi sunt mie foarte folositoare; de vreme ce nici grâul nu poate fi strâns în grânar până ce nu este bătut și curățat de pleavă; așa nici sufletul meu nu va putea intra în Rai până când nu este smerit de chinuri”. Apoi judecătorul a poruncit ca fecioarei să i se taie sânii și să fie aruncată în închisoare. Sfântul Apostol Petru a apărut înaintea Agatei în temniță și a vindecat-o pe ea desăvârșit, făcând-o sănătoasă și întreagă cu trupul. Și din nou a fost torturată Agata, și din nou aruncată în temniță, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în anul 251 după Hristos, în orașul Catania, în timpul împărăției lui Decius. După uciderea ei torționarul Quintian a plecat la Palermo ca să uzurpe averile și domeniile Agatei. Dar pe drum calul lui și caii însoțitorilor lui s-au sălbăticit fără putință de stăpânire. Pe Quintian calul lui l-a mușcat de față, l-a trântit la pământ și l-a omorât călcându-l cu copitele. Grabnică a fost pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui, din cauza sălbăticiei cu care a schingiuit-o pe Sfânta Agata.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Teodula
Teodula a suferit pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian cel de tristă amintire. În timp ce era torturată, Teodula l-a făcut pe unul din torționari, Heladius, să-și vină în simțiri și să se convertească la credința în Hristos. Când Heladie a mărturisit pe față credința lui, i s-a tăiat capul. La interogatoriul public la care a fost supusă Teodula a răspuns cu curaj și cu râvnă, în timp ce judecătorul o numea bolnavă psihic. La aceasta Teodula a răspuns: „Tu, care L-ai uitat pe Unul Adevăratul Dumnezeu și te închini pietrelor nesimțitoare, tu ești bolnav psihic”. Judecătorul a condamnat-o pe Teodula la schingiuiri bestiale, pe care ea le-a îndurat cu eroism, uimindu-i pe mulți cu curajul ei și făcându-i să se convertească la Hristos. Printre ei s-au aflat și doi cetățeni de vază: Macarie și Evagrie. Cu aceștia doi și împreună cu alții, Teodula a fost aruncată într-un cuptor de foc, unde cu toții și-au dat cu cinste sufletele în mâinile lui Dumnezeu, făcându-se vrednici de Împărăția lui Hristos.
Pomenirea Sfântului Polieuct, Patriarhul Constantinopolului
Datorită minții lui minunate, râvnei pentru credință și elocinței sale, Sfântul Polieuct a fost numit un al doilea Gură de Aur. În timpul cât Biserica a fost păstorită de Patriarhul Polieuct iar imperiul de Împăratul Constantin Porfirogenetul, Prințesa rusă Olga a călătorit la Constantinopol și a luat acolo Sfântul Botez la anul 957 după Hristos. Patriarhul a botezat-o, iar împăratul i-a fost naș de botez. Sfântul Polieuct i-a spus atunci în mod profetic: „Binecuvântată ești tu între femeile ruse, căci ai iubit lumina și ai aruncat afară întunericul; fiii Rusiei te vor binecuvânta pe tine până la ultimele generații”. Monah simplu fiind, Polieuct a fost înălțat la rangul de Patriarh în anul 946 după Hristos și a rămas pe tronul patriarhal până la moartea sa, care s-a întâmplat la anul 970 după Hristos.
(sursa: https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com)