Sf. Sfinţiţi Mc. Clement, Episcopul Romei şi Petru, Episcopul Alexandriei

Sfântul Mucenic Clement, Episcopul Romei, s-a născut în Roma, părinţii săi fiind iudeii romanizaţi Faustin şi Matidia. Sfântul Clement a fost ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi după lista primilor 11 Episcopi ai Romei, păstrată de Sfântul Epifanie, Clement apare ca fiind al treilea Episcop al Romei (96-101). În timpul păstoririi sale a rânduit Biserica Romei în şapte parohii. Aflând că în Biserica din Corint există primejdia dezbinării, Clement le-a scris în anul 96 o epistolă pe care le-a trimis-o prin trei tineri creştini: Claudius Ephebus, Valerius Bito şi Fortunatus. Mai întâi le arată corintenilor urmările negative ale neînţelegerilor lor, apoi îi îndemnă să se supună voinţei lui Dumnezeu. Sfântul Irineu vorbeşte şi de alte două scrisori ale lui Clement cu privire la celibat şi la feciorie. Răbdarea Episcopului Clement a fost încercată în timpul celei de-a doua persecuţii a împăratului Domiţian împotriva creştinilor (81-96). În timpul lui Traian (98-117) a început a treia persecuţie. Clement a fost prins de Mamertin prefectul Romei. Împăratul Traian a hotărât exilarea lui în părţile Chersonului (Crimeea), osândindu-l să scoată piatră din stâncă împreună cu alţii 2000 de creştini. Episcopul Clement nu a uitat de apostolia sa nici acolo. Într-un an s-au zidit în acel ţinut 75 de biserici. Prin rugăciunile sale a ţâşnit apă din piatră, scutind pe osândiţi să o aducă de la mare depărtare. Această minune a fost şi un mijloc de a-i încredinţa pe băştinaşi de dumnezeirea lui Hristos. Aflând împăratul de aceste fapte, a poruncit ca Sfântul Episcop Clement să fie dus în largul mării şi acolo să fie înecat. Astfel şi-a primit cununa muceniciei Sfântul Clement, Episcopul Romei, după 9 ani, 6 luni şi 6 zile de păstorire.

2. Sfântul Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei, a fost crescut din copilărie de Episcopul Teona şi ales Episcop în anul 300 după moartea acestuia, păstorind într-o vreme de grea încercare pentru Biserica Mântuitorului Iisus Hristos, din cauza persecuţiilor împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Daia (305-314) şi a ereticilor. Sfântul Petru al Alexandriei a convocat un sinod de episcopi egipteni pentru a-l osândi pe ereticul Meletie care în lipsa Episcopului Petru se amestecase în eparhiile a patru episcopi întemniţaţi şi a hirotonit în locul lor alţi arhierei. Sfântul Mucenic Petru a fost prins în biserica episcopală din Alexandria şi din porunca împăratului Maximian a fost îndemnat să jertfească zeilor. Nedorind să renunţe la credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Sfântul Petru, Episcopul Alexandriei a primit cununa muceniciei.

(Sursa: Basilica)