Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu

Sfântul Apostol Iacob (Iacob cel Tânăr) era fiul lui Alfeu și fratele lui Matei, vameșul și evanghelistul. Când Domnul nostru Iisus Hristos viețuia cu trupul pe pământ și alegea pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate și drepți, ca să-i trimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acest Iacob și ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească. Iar Iacob a fost dintre cei doisprezece apostoli, însuși văzător și ucenic al lui Hristos, propovăduitor al Tainelor și următor pașilor Lui și împreună cu ceilalți Apostoli, primind Sfântul Duh care s-a pogorât asupra lor în limbi de foc, a mers la diferite neamuri și popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să povățuiască și să-i aducă pe cei rătăciți la calea mântuirii.
Alți apostoli cu numele Iacob:
Sfântul Iacob, fiul lui Zevedei, care era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari și care a fost frate cu Sf. Apostol Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. A fost supranumit Iacob cel Mare sau Iacob cel Bătrân, spre a-l deosebi de Apostolul Iacob (fiul lui Alfeu). Biserica îl pomenește pe Iacob al lui Zevedeu la 30 aprilie și la 30 iunie (împreună cu ceilalți Apostoli). După „Ridicarea la Cer” a Domnului Iisus, Iacob cel Mare ar fi făcut o călătorie în Spania, după care s-ar fi reîntors în Palestina, unde ar fi predicat cu succes în ținuturile Samariei și Iudeei, conducând un timp, împreună cu Petru și Ioan, comunitatea iudeo-creștină din Ierusalim. A fost prins și ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.Hr., din ordinul regelui Herodes-Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12, 2) și îngropat tot acolo.
La ocuparea Palestinei din anul 614 de către perși, relicvele lui Iacov cel Mare ar fi fost duse, spre salvare, fie la mănăstirea Sf. Ecaterina, fie la mănăstirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai, Egipt), fie la mănăstirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, osemintele sale ar fi fost duse în Spania. Mormântul lui din Spania ar fi fost descoperit în jurul anilor 820-830. În sec. XI, după o serie de viziuni în formă de „stele” ale unor copii de păstori în timpul nopții pe o pășune, a fost construită pe acel loc renumita bazilică de pelerinaj (azi catedrală) de la Santiago de Compostela (în trad. „Sf. Iacob de pe Câmpul Stelelor”). Relicvele lui Iacov cel Mare s-ar afla, împreună cu relicvele lui Athanasie și Theodosius, într-un tabernacol din cripta catedralei din Santiago de Compostela.
Sf. Iacob cel Drept (primul Episcop al Ierusalimului) supranumit Iacob cel Mic sau Iacob, Fratele Domnului (adormit în anul 62 d.Hr.) a fost unul dintre Cei Șaptezeci de Apostoli. În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacob, acesta a fost fiul Dreptului Iosif (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în Sfânta Scriptură) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Sf. Fecioară Maria. El a scris o epistolă, numită Epistola Sf. Apostol Iacob, care este parte componentă a Noului Testament.
Sfântul Iacob ruda Domnului este prăznuit în 23 octombrie.