Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Nifon s-a născut în Grecia, în secolul al XV-lea. El a fost tuns monah încă din tinerețile lui, viețuind întru toate sfintele nevoințe, până când în cele din urmă a ajuns la Sfântul Munte Athos pe care mult l-a dorit. El s-a nevoit în mai multe mănăstiri din Sfântul Munte, dar cel mai mult, în Mănăstirile Vatoped și Dionisiu. El a fost foarte iubit de toți Părinții Athoniți, atât pentru virtuțile lui rare, cât și pentru neobișnuita și marea lui blândețe. El a fost sfințit episcop al Tesalonicului în pofida voinței lui, iar apoi, doi ani mai târziu, pe când s-a aflat la Constantinopol pentru nevoi ale eparhiei, a fost înscăunat acolo Patriarh al Slăvitei Cetăți, care nu avea întâistătător. După un timp sultanul turcesc l-a surghiunit pe Sfântul Nifon la Jedrene, unde el a viețuit ceva timp. Apoi Radu, domnitorul Țării Românești, l-a cerut pe Sfântul Nifon de la sultan, spre a-l avea păstor, poporului din țara lui.
Sfântul Nifon a intrat în conflict cu domnitorul care, încălcând pravilele și canoanele, cununase pe domnița Caplea, sora sa, cu un boier care era căsătorit și avea copii în Moldova. Sfântul Nifon nu a îngăduit aceasta și a fost alungat de domnitor din scaunul mitropolitan. Afurisind pe călcătorii de lege, sfântul s-a retras o vreme într-un colț de țară, unde s-a îngrijit de el fiul său duhovnicesc, tânărul Neagoe Basarab, cel care avea să ajungă domn al Țării Romanești. Mai apoi, bătrânul ierarh s-a întors în Sfântul Munte, la Mănăstirea Dionisiu.
După plecarea Sfântului Nifon din Țara Românească, au început mari tulburări și necazuri, după proorocia Sfântului. Domnul Radu s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă și i s-a găurit tot trupul. Atunci a trimis să-l caute pe Sfântul Nifon, dar l-au aflat trecut la cele veșnice. Radu a murit în chinuri și a fost îngropat la Mănăstirea Dealu, ctitoria sa. După îngropare, trei zile și trei nopți i s-a cutremurat mormântul (precum oarecând împărătesei Eudoxia, prigonitoarea Sfântului Ioan Gură de Aur). Atunci, frică mare a cuprins pe tot poporul și ziceau că pentru izgonirea Sfântului Nifon s-au întâmplat toate acestea.
Ajungând domnitor, Sfântul Neagoe Basarab a trimis la Sfântul Munte Athos o delegație ca să aducă în Țara Româneasca moaștele Sfântului Nifon „ca să curățeasca greșeala Radului și a altora, care făcuseră rău sfinției sale”.
Dezgropând trupul Sfântului Nifon și așezându-l în coșciug de lemn, delegația trimisă de Neagoe Basarab, împreună cu câțiva călugări din Mănăstirea Dionisiu și cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus în Țara Românească, unde l-au dus cu alai mare la Mănăstirea Dealu și l-au așezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. În tot timpul nopții, în Mănăstirea Dealu s-au făcut rugăciuni pentru iertarea păcatelor domnitorului Radu cel Mare.
În timpul Privegherii, ațipind domnitorul puțin, din cauza ostenelii, a văzut în vedenie că s-a deschis mormântul lui Radu și se vedea trupul lui negru și rău mirositor, curgând din el puroi și putreziciune. Neputând domnitorul să sufere acea priveliște, s-a rugat Sfântului să-și facă milă de nefericitul Radu. Deodată, vede o apă curată ieșind din racla Sfântului Nifon și pe Sfânt, care spăla trupul lui Radu. După spălare, Radu a devenit frumos și strălucit. Apoi l-a închis din nou în mormânt și venind spre Neagoe, i-a zis: „Iată, fiule, că am ascultat rugăciunea ta. Îți mai poruncesc să ai pace întotdeauna cu poporul tău, iar moaștele mele să le trimiți din nou la mănăstirea mea, pentru mângâierea fraților ce viețuiesc acolo”. Acestea spunând, a intrat iarăși în raclă. Deșteptându-se domnitorul Neagoe, a dat slavă lui Dumnezeu și Sfântului Nifon.
Apoi, cu voia părinților de la Dionisiu care însoțeau moaștele, a oprit capul și mâna Sfântului Nifon și a dat în locul acestora mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, îmbrăcată în aur foarte frumos lucrat. Restul moaștelor Sfântului le-a pus într-o raclă de argint poleită cu aur și înfrumusețată cu pietre scumpe și cu smalț. Pe interiorul capacului este pictată icoana Sfântului Nifon, alături de voievodul Neagoe Basarab, care ia binecuvântare de la el. Pe o fâșie îngustă sta încrustat în grecește: „Această cinstită și sfântă raclă este a Prea Sfințitului Arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei noi și patriarh ecumenic chir Nifon. S-a pus la cale și s-a săvârșit întru Hristos Dumnezeu, de către prea credinciosul și iubitorul de Hristos Domn Neagoe. Patriarhul a adormit acolo în venerată și sfânta mănăstire a cinstitului Înainte Mergător și Botezător Ioan, la anii 7023 (1515)”. Apoi a trimis racla cu Sfintele Moaște la Dionisiu.
Capul și o mână din Moaștele Sfântului Nifon au fost așezate în Mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș. În secolul al XVIII-lea, moaștele au fost ferecate în argint.
Din porunca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 25 octombrie 1949, acestea au fost aduse la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova. În anul 2009, printr-o nouă hotărâre a Sfântului Sinod, Moaște Sfântului Nifon au fost mutate la Catedrala din Târgoviște.
(Sursa: Doxologia.ro)