Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul

Cuviosul Chiriac s-a născut în anul 448, în Corint. Tatăl său, Ioan, era preot al bisericii din această cetate. La vârsta de 18 ani Chiriac s-a dus la Ierusalim şi a fost făcut călugăr de renumitul Eftimie. A fost egumen câţiva ani la Lavra Sfântului Hariton. Este cunoscut în Tradiţia Bisericii ca făcător de minuni şi luptător împotriva celor care susţineau erorile lui Origen.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea celor 150 de mucenici din Palestina; a Sfântului Mucenic Trifon; a Sfintei Muceniţe Petronia; a Sfintei Muceniţe Gudelia; a Sfântului Mucenic Casdon şi a Sfinţilor Mucenici Dada, Govdela şi Casdoas.

Mâine, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Grigorie Luminătorul, episcopul Armeniei.

În ziua de 29 septembrie, istoria consemnează:

- 1364: Bătălia de la Auray: forţele engleze înving pe cele franceze; sfârşitul Războiului Breton de Succesiune;

- 1938: Semnarea Acordurilor de la München („Münchner Abkommen“). Marea Britanie, Franţa şi Italia recunosc cedarea regiunilor locuite de germanii sudeţi din Cehia către Germania şi a celor locuite de polonezii din Cehia (regiunea Cieszyn) către Polonia;

- 1954: Se înfiinţează CERN „Organisation Européenne pour la Recherche Nucléaire“.

Caravaggio, pictorul marilor trăiri spirituale

Michelangelo Merisi di Caravaggio, născut pe 29 septembrie 1571, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor şi canonul frumuseţii în pictură, conceput de umaniştii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul foloseşte un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfăţişează ca imagini de viaţă cotidiană, dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. În Galleria degli Uffizi din Florenţa, tabloul „Bacchus“ al lui Caravaggio iese în evidenţă prin gama sa coloristică bogată şi armoniile subtile. În intenţia sa, pictura poate sugera dorinţa de plăceri, dar rodia crăpată şi frunzele de toamnă reamintesc vremelnicia vieţii şi îndeamnă la savurarea clipei prezente. Ciudata tristeţe şi uşoara grimasă a lui Bacchus, prefigurat ca tânăr adolescent, aduce o anume ambiguitate în tablou. „Cina din Emmaus“ este legată de zugrăvirea tradiţională a episodului biblic de către pictorii veneţieni Tiziano şi Veronese. La fel ca în cele mai multe opere ale lui Caravaggio, lumina vine din stânga, dar în plus radiază şi chipul lui Iisus. În opoziţie cu tradiţia iconografică, Iisus este înfăţişat fără barbă, conform cuvintelor Evanghelistului Marcu, potrivit cărora Mântuitorul s-a arătat după învierea din morţi „în alt chip“.

La comanda unui cetăţean bogat din Roma, Francesco Vittrice, Caravaggio pictează „Punerea în mormânt“, una dintre cele mai desăvârşite opere ale sale. Artistul amplasează cinci figuri grupate în jurul trupului lui Iisus. Fiecare reacţionează altfel: Apostolul Ioan atinge ezitant rana din coasta lui Iisus, Maica Domnului priveşte îndurerată la Fiul ei, Maria lui Cleopa, îşi ridică braţele spre cer, într-o rugă deznădăjduită, Maria Magdalena plânge încet, iar Nicodim strânge la piept picioarele lui Iisus şi priveşte, aşteptând, parcă, răspuns la întrebarea: de ce? Scriind despre Caravaggio (1982), istoricul de artă André Chastel afirmă printre altele: „Arta lui Caravaggio a constituit saltul cel mai important în întreaga istorie a picturii italiene. Esenţa picturii sale, care nu cunoaşte nici un fel de tabu, nu este atmosfera, vibraţia culorilor sau farmecul formelor - toate acestea par a fi de la sine înţeles -, ci prezenţa reală, aproape fizică a trupurilor, a masei corpurilor şi detaliilor“.

(Gabriel Andronache, sursa: Ziarul Lumina)