Sprijinul laicilor în catehizare pe teritoriul parohiei

Într-un articol relativ recent, am arătat că preotul poate fi sprijinit de laici în misiunea catehetică din Biserică prin mai multe acţiuni, legate în special de biblioteca parohială, dialogurile săptămânale, buletinul şi site-ul parohial etc. Un sprijin similar poate primi preotul şi în activităţile catehetice din afara sfântului lăcaş, pe teritoriul ce aparţine bisericii respective. Semnalăm aceste posibilităţi pentru a încuraja astfel de acţiuni, atât pentru misiunea catehetică în sine, cât şi pentru contracararea activităţilor prozelitiste sectare. Se ştie că, de ani buni, mai ales după evenimentele din 1989, la uşile ortodocşilor noştri bat adesea fel de fel de "misionari", foarte insistenţi, porniţi să "evanghelizeze" cu orice preţ pe conaţionalii noştri, uitând că legea le interzice să facă prozelitism şi, mai ales, că românii au fost evanghelizaţi cu multe secole înainte de a se naşte sectele lor. Dacă li se deschide cumva uşa, dintr-o ospitalitate firească a românului, "misionarii" de ocazie ce fac? Împart cărţi, reviste, CD-uri etc., odată cu rostirea unor "predicuţe" bine ticluite, confecţionate de mai-marii lor, pe la diferite centre ereziarhe, autohtone sau de peste graniţă.

Ei bine, fără să cadă în greşeala prozelitismului, creştinii noştri ortodocşi pot foarte bine să facă ei misiune şi misionarism, de data aceasta pe temeiurile adevărurilor dreptei-credinţe. Şi nu neapărat printre vecini, ci în propria familie sau, cel mult, printre rudenii. Concret, pentru acei "creştini" din familie care nu frecventează biserica (aşa-numiţii "creştini fără biserică"), credincioşii practicanţi le pot aduce de la biserică diferite cărţi duhovniceşti, împrumutate de la biblioteca parohială, odată cu foaia/ buletinul parohiei respective, cotidianul "Lumina", CD-uri ortodoxe etc. În acelaşi timp, creştinii râvnitori pot fi "ca puţinul aluat care dospeşte toată frământătura": pot găsi anumite momente prielnice, în care să relateze pe scurt ce a spus preotul la ultima predică sau cateheză, ori la ultima întâlnire consacrată dialogului catehetic.

Din zece suflete care vor citi aceste materiale sau vor asculta cele povestite de la biserică, cel puţin unul tot va fi receptiv, asemănându-se cu pământul cel bun în care a rodit sămânţa Evangheliei. Cunoaştem, bunăoară, cazuri de creştini, unii chiar înaintaţi în vârstă, care s-au ataşat de biserică, au solicitat să fie spovediţi etc., după ce au citit întâmplător (atenţie!) din caietele de religie ale copiilor sau nepoţilor, ori după cele relatate de ei de la orele de religie… Acelaşi efect îl pot avea şi acţiunile misionar-catehetice pomenite mai sus. Sprijinindu-l pe preot, astfel, în misiunea catehetică parohială, creştinilor harnici li se vor potrivi cuvintele inspirate ale Sfântului Apostol Iacov: "Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate!" (Iacov 5, 20).

(Pr. prof. dr. Vasile GORDON)