Sprijinul laicilor în catehizare pe teritoriul parohiei

Într-un articol relativ recent, am arătat că preotul poate fi sprijinit de laici în misiunea catehetică din Biserică prin mai multe acțiuni, legate în special de biblioteca parohială, dialogurile săptămânale, buletinul și site-ul parohial etc. Un sprijin similar poate primi preotul și în activitățile catehetice din afara sfântului lăcaș, pe teritoriul ce aparține bisericii respective. Semnalăm aceste posibilități pentru a încuraja astfel de acțiuni, atât pentru misiunea catehetică în sine, cât și pentru contracararea activităților prozelitiste sectare. Se știe că, de ani buni, mai ales după evenimentele din 1989, la ușile ortodocșilor noștri bat adesea fel de fel de „misionari”, foarte insistenți, porniți să „evanghelizeze” cu orice preț pe conaționalii noștri, uitând că legea le interzice să facă prozelitism și, mai ales, că românii au fost evanghelizați cu multe secole înainte de a se naște sectele lor. Dacă li se deschide cumva ușa, dintr-o ospitalitate firească a românului, „misionarii” de ocazie ce fac? Împart cărți, reviste, CD-uri etc., odată cu rostirea unor „predicuțe” bine ticluite, confecționate de mai-marii lor, pe la diferite centre ereziarhe, autohtone sau de peste graniță.
Ei bine, fără să cadă în greșeala prozelitismului, creștinii noștri ortodocși pot foarte bine să facă ei misiune și misionarism, de data aceasta pe temeiurile adevărurilor dreptei-credințe. Și nu neapărat printre vecini, ci în propria familie sau, cel mult, printre rudenii. Concret, pentru acei „creștini” din familie care nu frecventează biserica (așa-numiții „creștini fără biserică”), credincioșii practicanți le pot aduce de la biserică diferite cărți duhovnicești, împrumutate de la biblioteca parohială, odată cu foaia/ buletinul parohiei respective, cotidianul „Lumina”, CD-uri ortodoxe etc. În același timp, creștinii râvnitori pot fi „ca puținul aluat care dospește toată frământătura”: pot găsi anumite momente prielnice, în care să relateze pe scurt ce a spus preotul la ultima predică sau cateheză, ori la ultima întâlnire consacrată dialogului catehetic.
Din zece suflete care vor citi aceste materiale sau vor asculta cele povestite de la biserică, cel puțin unul tot va fi receptiv, asemănându-se cu pământul cel bun în care a rodit sămânța Evangheliei. Cunoaștem, bunăoară, cazuri de creștini, unii chiar înaintați în vârstă, care s-au atașat de biserică, au solicitat să fie spovediți etc., după ce au citit întâmplător (atenție!) din caietele de religie ale copiilor sau nepoților, ori după cele relatate de ei de la orele de religie… Același efect îl pot avea și acțiunile misionar-catehetice pomenite mai sus. Sprijinindu-l pe preot, astfel, în misiunea catehetică parohială, creștinilor harnici li se vor potrivi cuvintele inspirate ale Sfântului Apostol Iacov: „Să știe că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate!” (Iacov 5, 20).
(Pr. prof. dr. Vasile GORDON)