Cezar STRATON

Coincidență.Miguel de Cervantès Saavedra și William Shakespeare sunt considerați ca fiind cei mai mari autori ai literaturii spaniole, respectiv engleze. Ambii au murit pe 23 aprilie 1616.

Calcul.Ne-au fost necesare 20 de secole pentru a calcula distanța dintre Pământ și Soare (149 400 000 km). Era suficient să înmulțim cu 1000000000 înălțimea Piramidei Lui Kheops, construită cu 30 secole înaintea noastră.

Cimitir.Cuvântul "cimitir" provine din grecescul ”koimetirion” care înseamnă cameră de cămin sau dormitor comun.

Soții.Aflată, aşadar, cel mai adesea în umbra soţilor, femeia a jucat de cele mai multe ori un rol important în împlinirea umană şi profesională a partenerilor. Femeile au ajutat soţii în munca lor, prin asigurarea confortului, a liniştii căminului, multe din ele participând efectiv la partea de creaţie, prin asumarea muncilor mai puţin plăcute şi observabile, precum copierea, corectura, întreţinerea corespondenţei, iar unele, postum, le-au editat opera etc. Ana Macedonski a fost în timpul vieţii soţului ei o excelentă secretară, iar după decesul acestuia s-a ocupat cu veneraţie de recuperarea manuscriselor, ordonarea şi copierea lor, întreţinând până la dispariţia ei un veritabil cult pentru poet. L. Blaga – despre care ea știa că o înșeală! - obişnuia să-i dicteze Corneliei lucrările lui. Cornelia a fost mereu prezentă în viaţa soţului, îndepărtând momentele de deprimare, traducând, sintetizând şi dactilografiind în anii diplomaţiei rapoarte către ministerul de resort. Mereu şi mereu a fost prezentă; colecţiona în albume speciale tot ceea ce se scria despre soţul ei. Şi nu au fost deloc singurele cazuri. Aproape în orice cuplu de intelectuali, soţia şi-a adus partea ei de contribuţie, mai puţin vizibilă, la reuşita partenerului. Recunoaşterea vine şi prin dedicaţiile pe care le fac soţii, ca autori, pe lucrările tipărite. Publicând Domniţa Rosanda (1868), Hașdeu o dedică „Scumpei mele soţii […], această mică încercare, scrisă din îndemnul său şi sub inspiraţiunea iubirii sale”. La numai un an de la moartea ei, Hașdeu declara că soţiei îi datora cea mai mare parte din succesele lui intelectuale: „Draga mea nu numai mă mângâia la muncă, dar îmi făcea nesimţite nevoile”.

Crize.Nu toată lumea a trecut prin aceleaşi etape ale cuplului, sau în aceeaşi ordine. Totodată, cuplurile diferă prin trăirea diferită a etapelor. Ceea ce pentru unii este insurmontabil, pentru alţii trec ca episoade minore. De pildă, o aventură extra-conjugală poate fi un seism pentru un cuplu, subminând serios fundamentele. În alt cuplu, acelaşi eveniment repoziţionează atitudinile, iar în altele se adoptă tactica „de a nu se mai vorbi, de a se trece pagina”; se procedează ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Datorită diverselor aventuri şi infidelităţi ale lui B. P. Hașdeu, de exemplu, din 1881 cuplul trece printr-o lungă perioadă de criză, camuflată prin plecarea celor două Iulii (soţie şi fiică) la Paris. Apoi, mai multe tipuri de evenimente pot avea repercusiuni asupra unui cuplu: o dificultate sexuală, naşterea unui copil, diverse activităţi profesionale sau sociale etc. Multe lucruri sunt imprevizibile, generează crize proprii fiecărui cuplu în parte, unele survenind ca urmare a unor evenimente exterioare: boală, accident, intervenţia familiilor de origine etc.

Nepotriviri.Ne vom opri asupra lui Petru Comarnescu, căsătorit în 1934 cu Gina Manolescu-Pincas, fiica naturală a ministrului, la acea dată, Manolescu-Strunga, care le-a dăruit un frumos apartament de trei camere în centrul Bucureştiului, frumos mobilat şi ornat cu tablouri şi sculpturi de valoare. Deşi duceau o viaţă mondenă şi se părea că fericirea tronează, la numai şase luni de la căsătorie Comarnescu nota în jurnalul său: „Neînţelegerile mă zgândără, mă fac neom […]. Nu ne mai potrivim fizic, atât de mult mă bântuie spiritul ei diabolic, nesiguranţa sentimentelor ei, duplicitatea, capriciile. […] E intrigată şi egoistă. Aseară i-am spus că nu pot face nici un plan de viitor cu dânsa. Simt cum uneori mă vede cu ochi indiferenţi, alteori cu iubire, alteori cu duşmănie. Uneori îmi cere iertare, alteori mă acuză de orice îi trece prin minte. Parcă suntem două animale în cuşcă. E deschisă tuturor tentaţiilor mari şi mici, cel puţin teoretic şi probabil că şi în practică. Şi eu care avusesem naivitatea de a crede că-mi găsisem perechea perfectă şi pentru totdeauna…”. Mereu trecea prin crize conjugale, prin scandaluri interminabile, fără putinţa de a se concentra şi lucra, făcându-l să gândească că „o asemenea viaţă nu mai e de trăit”. Lipsind mai multe luni din ţară, la întoarcere Comarnescu îşi regăseşte soţia însărcinată, dar nu cu el, ceea ce-l va determina să rupă căsătoria după numai doi ani.