„Electrificarea comunei”
Pentru toți țăranii muncitori din Verești s-au deschis perspective din ce în ce mai mari. În frunte cu comuniștii, ei au început să pregătească electrificarea comunei. Prin voința lor, prin muncă sîrguincioasă, s-a realizat și acest lucru. Școala, localul sfatului popular, cooperativa, căminul cultural și multe case sînt iluminate electric. Nu-i mult timp de cînd la noi s-a întins rețeaua de radioficare. Peste 150 de difuzoare sînt instalate în casele din satele Verești și Hancea”.
„Zori Noi”, Anul IX, nr. 2271, Suceava, Martie 1955.
„«Capitalul» de neîncredere”
„În viața social-politică transformările nu se petrec ca-n basme; nimeni nu are bagheta magică prin care, cît ai clipi din ochi, ceea ce a fost se transformă în ceea ce am vrea să fie. Nimeni nu ne poate trece pe brațe pe celălalt mal al rîului, acolo unde, dintr-o poziție economică stabilă, am avea șansa să privim cu detașare, ca pe o amintire, criza economică, socială, morală și politică în care ne zbatem. În schimb, oricine ne poate promite orice; pentru că nu avem nimic, ni se poate oferi totul. Paradoxul acestei perioade stă în faptul că numărătoarea începe de la 5, ca și cum socotirea primelor cifre ar fi treaba altcuiva, de pe o altă planetă. Mai puțin metaforic vorbind, majoritatea programelor politice pe care ne-a fost dat să le cunoaștem se referă cu predilecție la ce va fi după, lăsînd într-un con de umbră cum vom ajunge la acel după. Ori problema esențială a momentului actual este aceea a modalităților de trecere de la o etapă de criză și tensiune, la una de funcționare și echilibru”.
„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr. 57, Vineri 2 martie 1990.