„La fliușcă și la halbă”

„La fliușcă și la halbă”
„Gospodarul care nu-și mai face de lucru cu băuturile se deosebește ca cerul de pământ de cel care ține la «fliușcă» și la «halbă». Omul treaz se bucură de sănătate și-i drag de viață. El are întotdeauna gust bun la mâncare, fie asta cât de slăbuță. Stomahul lui e sănătos și-i rîșnește mâncarea așa că-i priește și se prinde de dânsul. Cel treaz îi și om cruțător și cu bună chibzuială. Când are să vândă ceva nu-și leapădă marfa pe o nimică, ci o ține în preț, că doar n’are să vie propinatorul sau alt jidov cămătar să i-o împlinească. Dacă a făcut negustorie bună nu se pune pe aldamașuri, ca să-și mătrășească banii, ci și-i pune frumușel în pungă și-și ține strună drumul spre casă”.
„Deșteptarea”, Anul I, Cernăuți, 15 Martie 1908, Nr. 9.
„Scrisoare către un tînăr prieten”
„De ce ești trist? Ai toate motivele să fii fericit că ești tînăr: ai atît de puține lucruri de care trebuie să te dezveți și pe care trebuie să le uiți. Prizonieratul tău între zidurile locurilor comune nu a fost prea lung. Ai suficient entuziasm ca să nu poți deveni vreodată un exilat în propriile tale resentimente, față de tine însuți, față de cei din jur, față de timpul în care ți-a fost dat să te naști. Știu, încă nimeni nu are încredere în tine. A avut vreodată? O îngrijorare venerabilă a plutit dintotdeauna protector deasupra capului tău ca un nor încăpățînat pe cerul verii. Incomparabila ta nesăbuință a fost tot timpul obiect de comparație. Ți s-a pus mereu în față o oglindă pe care ai refuzat-o, neavînd nevoie de nici o altă strălucire, cu atît mai puțin de una reflectată. Judecata celor maturi asupra ta, făptură nechibzuită și plină de candoare, a devenit o informație genetică. Nu e așa că-ți sună foarte familiar aceste fraze: Tineretul nostru iubește luxul și nu-i place munca. E prost crescut, își bate joc de cîrmuitori și nu-i respectă deloc pe bătrîni”.
„Dimineața”, Anul I, nr. 17, Vineri 9 martie 1990.