„Cale lungă, drum de fier”

„Parcelele de pe moşia Tătăraş”

„În ziua de 6 Februarie 1930 a început să lucreze comisiunea pentru repartizarea parcelelor în arendă din moşia Tătăraş, urmând să rezolve în şedinţe consecutive peste 2.000 de cereri. Cu această ocazie se pune capăt protecţionismului care a dăinuit atâta vreme în acest oraş cu privire la posesiunea moşiei Tătăraş, donată de fostul domnitor al Moldovei Mihail Gh. Sturza”.

„Suceava”, Anul I, nr. 35, 15 februarie 1939. 

„Cale lungă, drum de fier”

„Pe liniile sclipitoare de oţel, ce par fără sfîrşit, locomotiva goneşte într-una trăgînd după ea şirul lung de vagoane. Zgomotul ritmic al roţilor, şuierul puternic al locomotivei pătrund pînă departe, în inima codrilor şi satelor pe lîngă care trece. După cîteva ceasuri de drum, locomotiva a început să mănînce mai mult combustibil. Urcă acum prin gerul tăios, de la Vatra Dornei spre Mestecăniş, ocoleşte stînci şi mlădiază pe lîngă munţi. Mecanicul, un om mijlociu de statură şi uscăţiv, îmbrăcat într-o şubă cafenie, se uită atent la manometrul de presiune. Acul arată zece atmosfere. Apa la sticla de nivel se găseşte la numai două degete. Încă puţin şi cazanul va rămîne fără apă. Ce s-o fi întîmplat? Cu mîna streaşină la ochi pentru a se feri de dogoarea ce ţîşneşte din marchiză, el se uită cu atenţie în cutia de foc să vadă care este cauza că locomotiva nu are presiune. Fochistul, un băiat tăcut şi înţelegător, dezbrăcă imediat pufoaica şi zvîrli cîteva lopeţi de cărbuni pe lîngă pereţii laterali şi vreo două în fund, la placa tubulară. Fumurile negre acopereau culmile şi umpleau văile îmbrăcate cu o haină sclipitoare ca briliantul. Trenul trecuse de semnalul de intrare în staţie. Aplecat în afară, prin fereastra marchizei, mecanicul urmărea trecerea peste ace a ultimului vagon”.

„Zori noi”, Anul X, nr. 2564, Suceava, Joi 16 februarie 1956.