„Muntele”

 „Sărăcie neagră”

„Vara aceasta am petrecut câteva zile într’un sat mare din judeţul Rădăuţi. Noi ne facem datoria arătând cum stau lucrurile, iar cârmuitorii ţării vor trebui să-şi facă datoria îndreptând relele şi venind în ajutorul unei populaţii sărăcite, desnădăjduite şi, în parte, muritoare de foame.

1. Populaţia din sate nu găseşte de lucru şi deci nu are câştig. Fabricile de cherestea sunt închise şi în păduri nu se taie lemn. În acel mare sat, din aproape zece mii de locuitori, cam vre’o trei mii de oameni stau fără lucru. Acuma, vara, mai merge cum merge, dar la iarnă va fi grozav de greu.

2. Datoriile îi apasă pe toţi locuitorii deopotrivă. Aceia care nu au nimică, sau aproape nimică, sunt mai la adăpost, deoarece nici perceptorii sau portărelul nu au ce vinde, însă cei care au ceva avere şi mai au şi datorii, îşi pierd vitele şi tot avutul şi tot rămân datori.

„Cuvântul Ţărănimii”, Anul X, nr. 289, August 1931.

„Muntele”

„Pe dinăuntru, muntele e un organism viu, în plină mişcare. Un fagure de piatră. Ca să răzbeşti muntele, să-i smulgi venele de metal dintre bulgării enormi de piatră stearpă, e necesar ca întreaga brigadă să acţioneze omogen, ca o trupă de şoc extrem de disciplinată. Există o disciplină a subteranului, mult mai impresionantă şi mai hotărîtoare poate decît cea de la lumina zilei. Fără ea nu intri în pită, muntele nu te ascultă, rămîi dator cu tone de minereu. Puşcăturile zguduie muntele pînă-n temelii. Perforatoarele muşcă din stînca vîrtoasă. Capricioase, vinele de metal zvîcnesc în dreapta sau în stînga, dispar cîteodată şi oamenii le urmăresc mereu cu o aprigă îndîrjire. La Leşul Ursului se vorbeşte adesea despre personalitatea minerului. Ea se măsoară aici cu cea mai dreaptă măsură: cu greutatea şi strălucirea aramei”.

„Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6110, Suceava, Duminică 6 august 1967.