„Din Prisaca Dornei”
„Satul Prisaca Dornei are o vechime de peste un veac și jumătate. Bătrînii povestesc că primele așezări de pe aici au fost încropite de către fostele slugi ale boierului Mantz care stăpînea întinsele păduri de la Gura Humorului și pînă la Bistrița. Pe acele vremuri oamenii o duceau tare greu. Nu existau condiții de muncă omenești, despre primirea cu regularitate a salariului nici vorbă nu era; bătaie însă luai de la boieri cu nemiluita și-apoi seara, după o zi de trudă, trebuia să mergi cale de mai mulți kilometri pe jos pînă să ajungi la bordeiul tău. Și cîte năpaste n-au mai fost pe capul locuitorilor din Prisaca Dornei. A urmat cel de-al doilea război mondial de pe urma căruia peste 25 % din locuințe au fost incendiate. Toate aceste necazuri au trecut odată cu eliberarea patriei de către viteaza Armată Sovietică. Satul mic, așezat între doi munți cu păduri de brazi, și-a schimbat înfățișarea. Pe străzi arde acum lampa lui Ilici, casele a peste 200 de țărani muncitori sunt luminate de becul electric de la uzina cea mare și nouă din satul lor”.
„Zori noi”, Anul IX, nr. 2280, Suceava, Joi 17 martie 1955.
„Autovehicule sau mașini de tocat nervii?”
„Un șofer de la CCH Suceava transformase strada unde domiciliază în loc de parcare pentru autovehiculul pe care-l avea în primire. Văzînd că nu se sinchisește de reproșurile cetățenilor, vecinii au transmis ecoul către serviciul circulație al miliției. O amendă usturătoare a…împins mașina spre garajul unității. Însoțiți de cîțiva milițieni agenți de circulație, ne propunem o promenadă pe străzile devenite parcuri auto pentru mașinile unor întreprinderi, chiar și pe cele dosnice. La plecare, în zori de zi, invităm șoferii prinși pe…roată greșită să citească articolele de lege care prevăd amenzi…”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7549, Suceava, Miercuri 29 martie 1972.