„Casele dela oraş şi casele dela sate”

„Oraşul Suceavă”

„Oraşul Suceavă este administrat de a doaua oară de un comisar guvernial. După lege,  comunele noastre sunt autonome în cele ce se refer la administrarea averii. Curatela este admisă numai pentru aceia ce nu sunt în stare să-şi administrede singuri averea. Prin diferite machinaţiuni a fost disolvat ultimul comitet comunal pentru că nu a fost destul de servil. Urmarea este administrarea comunei de un comisar al guvernului provincial. S’a făcut încercări din resputeri ca să se lungească curatela aceasta asupra oraşului nostru cât se poate de mult. Abia în urma plângerilor cetăţenilor la comitetul şi guvernul provincial s’au decretat alegerile noaue pentru comitetul comunal. S’a asceptat că administraţiunea nu se va amesteca în alegere şi că-i va lăsa pre cetăţeni să-şi constituie un comitet comunal după placul lor. Pe sub mână însă a lucrat călcând chiar principiile sistemului guvernului actual, că comitetul comunal ce se va alege să fie un instrument orb în mânele sale”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, Octombrie 1887.

„Casele dela oraş şi casele dela sate”

„E obicei moştenit din moşi-strămoşi, ca gospodinele satelor noastre să-şi cârpească şi văruiască pereţii caselor, pe dinlăuntru şi pe dinafară, de cel puţin trei ori pe an (de Paşti, de Rusalii şi de hram), încât ţi-i mai mare dragul să intri într-un sat. Dimpotrivă, la oraş, vezi case dărăpânate pe dinafară, nevăruite cu zecile de ani, cu coşuri ruinate şi hidoase, încât, când intri în Suceava parca’i intra pe urma unor proaspeţi năvălitori. Pentru numele lui Dumnezeu, iubite şi scumpe domnule Primar, nu se poate impune acestor locuitori să ia de pildă gospodinele din sate? În 1935, când a venit MS Regele Carol II la Suceava, am văzut că s’a putut face şi-o trebuşoară ca asta. Deci, aplicarea imediată a mijloacelor de constrângere!”.

 „Suceava”, Anul II, nr. 42, 23 Octombrie 1937.

Strîngerea dovlecilor

„Faţă de anii trecuţi, în acest an gospodăriile colective din regiunea noastră au semănat, pe suprafeţe mai mari, intercalat, prin porumb, dovleci. În multe unităţi, paralel cu recoltarea porumbului, s-a dat atenţie şi strîngerii dovlecilor, extragerii seminţelor şi uscării acestora, iar cojile, în bună parte, au fost însilozate în amestec cu alte furaje. Necesitatea ca GAC să-şi achite obligaţiile contractuale şi la sămînţa de dovleac, să-şi asigure cantităţile necesare la seminţe pentru anul viitor şi furaje suficiente pentru animale impune consiliilor de conducere ale GAC şi specialiştilor ca, sub îndrumarea organelor şi organizaţiilor de partid, să ia grabnic măsuri hotărîte în această direcţie”.

„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4928, Suceava, Marţi 15 octombrie 1963.