Ziua Recoltei

Ipoteşti

„Comuna Ipoteşti, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari îşi petreceau zile întregi prin cârşme, a devenit azi o comună cinstită şi’n loc să afle sprijin la puternicii zilei este aşa de vitrig tratată! Văzând Ipoteştenii cumcă sunt cei mai scăpătaţi şi remaşi de râsul lumei, au eşit din întunericul neştiinţei la lumină şi şi-au zidit o şcoală frumoasă cu gândul ca să pregătească măcar copiilor lor un trai, un viitor mai fericit. Lepădându-se adecă cu toţii de beutura holercei, au împodobit Ipoteştenii, în semn de mulţumire şi aducere aminte, mai întâi casa lui Dumnezeu, au ridicat o clopotniţă nouă şi au şi cumpărat trei clopote mari, cari duc prin sunetul lor curat în toată ţara vestea despre mila celui prea înalt, care s’a îndurat şi de locuitorii Ipoteştilor”.

Gazeta Bucovinei”, Anul V, nr. 80, Cernăuţi, Dumineca 8 Octomvrie 1895.

„Cazul unui profesor dela Câmpulung”

„Duminica trecută s’a întrunit la Curtea de Apel comisiunea disciplinară instituită pentru rezolvarea chestiunii disciplinare ivite în cazul profesorului Alexandru Bogza, dela Câmpulung, căruia i se impută că în timpul lecţiilor s’a ocupat de politică. Şedinţa a fost prezidată de domnul consilier de curte Paraschivescu, asistat de domnii directori Iliuţ şi Vitencu. Procuror a fost d-l inspector şef F. Doboş. În urma judecării profesorul Alexandru Bogza a fost transferat din oraşul Câmpulung”.

„Glasul Bucovinei”, Anul XX, Nr. 5173, 13 Octombrie 1937.                          

Ziua Recoltei                                                                                                                     

„Suceava, parcul <Arini>. Cîntecul larg al belşugului, veseliei şi optimismului a poposit pentru ziua aceasta într-un loc tradiţional de la porţile oraşului. Ecourile răzbat din cele mai îndepărtate ţinuturi ale regiunii, pe scena amplasată în imediata apropiere a Sucevei moderne, înscrisă în arhitectura blocurilor turn, a uriaşelor mozaicuri, alte portative ale frumosului în piatră...Oamenii se opresc în faţa roadelor pămîntului expuse cu fantezie. Gustă cu toate simţurile aromele vegetale, se întorc din nou în jurul scenei. Pe înnoptate, sub coroanele abia ruginite ale castanilor bătrîni, sub lumina becurilor ce se înlănţuie într-un colier strălucitor, muncitori din lunca Sucevei, intelectuali, ţărani cooperatori din jurul oraşului au dansat pînă spre cumpăna nopţii”.

„Zori Noi”, Anul XXII, nr. 6157, Marţi 3 octombrie 1967.