Ipotești
„Comuna Ipotești, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari își petreceau zile întregi prin cârșme, a devenit azi o comună cinstită și’n loc să afle sprijin la puternicii zilei este așa de vitrig tratată! Văzând Ipoteștenii cumcă sunt cei mai scăpătați și remași de râsul lumei, au eșit din întunericul neștiinței la lumină și și-au zidit o școală frumoasă cu gândul ca să pregătească măcar copiilor lor un trai, un viitor mai fericit. Lepădându-se adecă cu toții de beutura holercei, au împodobit Ipoteștenii, în semn de mulțumire și aducere aminte, mai întâi casa lui Dumnezeu, au ridicat o clopotniță nouă și au și cumpărat trei clopote mari, cari duc prin sunetul lor curat în toată țara vestea despre mila celui prea înalt, care s’a îndurat și de locuitorii Ipoteștilor”.
Gazeta Bucovinei”, Anul V, nr. 80, Cernăuți, Dumineca 8 Octomvrie 1895.
„Cazul unui profesor dela Câmpulung”
„Duminica trecută s’a întrunit la Curtea de Apel comisiunea disciplinară instituită pentru rezolvarea chestiunii disciplinare ivite în cazul profesorului Alexandru Bogza, dela Câmpulung, căruia i se impută că în timpul lecțiilor s’a ocupat de politică. Ședința a fost prezidată de domnul consilier de curte Paraschivescu, asistat de domnii directori Iliuț și Vitencu. Procuror a fost d-l inspector șef F. Doboș. În urma judecării profesorul Alexandru Bogza a fost transferat din orașul Câmpulung”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XX, Nr. 5173, 13 Octombrie 1937.
Ziua Recoltei
„Suceava, parcul «Arini». Cîntecul larg al belșugului, veseliei și optimismului a poposit pentru ziua aceasta într-un loc tradițional de la porțile orașului. Ecourile răzbat din cele mai îndepărtate ținuturi ale regiunii, pe scena amplasată în imediata apropiere a Sucevei moderne, înscrisă în arhitectura blocurilor turn, a uriașelor mozaicuri, alte portative ale frumosului în piatră…Oamenii se opresc în fața roadelor pămîntului expuse cu fantezie. Gustă cu toate simțurile aromele vegetale, se întorc din nou în jurul scenei. Pe înnoptate, sub coroanele abia ruginite ale castanilor bătrîni, sub lumina becurilor ce se înlănțuie într-un colier strălucitor, muncitori din lunca Sucevei, intelectuali, țărani cooperatori din jurul orașului au dansat pînă spre cumpăna nopții”.
„Zori Noi”, Anul XXII, nr. 6157, Marți 3 octombrie 1967.