4 Martie

„Ruşi Mănăstioara”

„Zilele trecute s’a săvârşit în comuna aceasta alegerea primăriei comunale. Lucrul n’ar avea însemnătate deosebită, dacă nu ar da la iveală o dovadă nouă despre putregaiul administraţiei din Bucovina, ţara Turcului...Acu auzi lume şi te minunează. Trei ani de zile au trebuit bieţii Plavalareni să bată drumurile îngenunchind pe la toate uşile până s’a milostivit înalta stăpânire de-a respinge protestul. Trei ani de zile a fost în slujbă comitetul vechiu, pe când cel nou nu înţelegea rostul zămislirei sale. În Plavalari s’au lăţit diferite zvonuri. S’au format chiar două partide din cari una punea vina în cârca căpităniei din Suceava ce îmbla la vânat prin Udeşti, cealaltă credea că dl. Bourguignon a trebuit să clocească atâta timp până ce a scos un puiuţ minunea lumei, băgându-se în sânişorul vrednicului străjer la graniţa României, Rottenberg”.

„Supliment la Deşteptarea” nr. 35, Cernăuţ, 10/23 M aiu 1901.

 „Duminica Tomei la Suceava”

„De Duminica Tomei, corul bisericesc al societăţii <Ciprian Porumbescu> sub conducerea competentă şi devotată a d-lui A. Isar a cântat din nou, de această dată în biserica Sfântul Dimitrie, liturghia de C.I. Baciu, pe care o mai cântase în dumineca şi lunea Paştilor la <Sfânt>. Dificila operă s-a bucurat de o executare frumoasă arătând cum un om de inimă şi de talent poate lupta cu izbânda împotriva apatiei atât de răspândite...În aceiaşi zi la serbarea jurământului recruţilor, care s’a desfăşurat în cinstea cazarmei regimentului 69 infanterie şi-a făcut mult aşteptatul debut noua noastră fanfară de 20 de oameni sub conducerea noului ei creator d-l Ţambric Gh.”.

„Suceava”, Anul I, Nr. 15-16, 10 Mai 1935.

Din comuna Stulpicani

“La noi în comună, în anii regimului democratic-popular, au luat fiinţă mai multe obiective social-culturale care ne sînt un însemnat sprijin în viaţa de toate zilele. Printre altele, aici există şi un dispensar la care lucrează cadre calificate şi care asigură asistenţa medico-sanitară a populaţiei. Cetăţenii sînt însă nemulţumiţi de unele condiţii în care se lucrează la dispensar. Ei trebuie să aştepte afară în ploaie sau vânt, fie că sînt bolnavi mai grav, fie că unele femei vin cu copii în braţe. În cel mai bun caz, pacienţii sînt îngrămădiţi în sala de consultaţie, ceea e nu-i indicat şi nici plăcut. De ce se petrec astea? Pentru că în camera care, în mod normal, ar fi trebuit să fie destinată drept sală de aşteptare locuieşte felcerul Constantin Onofrei, deşi în comună există condiţii ca acestuia să-i fie asigurată cazarea”.

„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 5104, duminică 10 mai 1964.