28 februarie

„Praznicele la Români și…criza economică”
„Ca oricare popor au și Românii obiceiuri: unele bune și unele rele.
Din multele obiceiuri pe cari le întâlnim la poporul nostru, voim să luăm numai unul ca esemplu, să-l privim și mai de aproape și să arestăm, în modul cel mai obiectiv, părțile cele bune – numai de le vom pute afla – și cele rele.
Este la noi obiceiul ca la fiecare îngropăciune, în amintirea celui mort, ca semn de stimă și iubire, să se dea un praznic. Se adună neamurile și cunoscuții și mănâncă și beau în acel loc, în care zăcea, cu vr’o câteva oare mai înainte, mortul pe care l-au petrecut la groapă.
Acest obiceiu îl avem ca moștenire dela străbunii noștri, și e un lucru foarte frumos că poporul românesc ține la el cu atâta sfințenie!
Am spus că, după fiecare îngropăciune se face un prasnic, și se mai face și a treia zi, la șase săptămâni, și d’aice înainte în fiecare an. Acest obiceiu îl ține atât săracul cât și bogatul, numai din causă că așa este obiceiul. Ar fi lucru greșit din partea noastră dacă am propovădui isgonirea totală a acestui obiceiu, deoarece o astfeliu de încercare ar fi în deșert, neaflându-se îndestui aderenți ai acestei idei. Scopul pe care îl urmăresc șirele de față este de a arăta cetitorilor sumele prea mari care se isprăvesc din cauza praznicelor, și de a propaga, la ocaziuni binevenite, ideea de a mărgini dimensiunile ce le iau praznicele, căci nu credem că prin acele sume considerabile s’ar răscumpăra păcatele celor adormiți. Să nu scăpăm din vedere criza economică, care bântuie țări întregi, cu atât mai mult însă țara noastră”.
„Revista Politică”, Anul I, nr. 19, Februar 1887.