„Familia Hurmuzachi”
„Trecutul istoric al Bucovinei, înseamnă și familia Hurmuzachi. Sunt filele de letopiseț cele mai luminoase, cu sbuciumul, cu lupta pentru drepturile naționale, cu dârzenia pentru păstrarea limbii, a bisericii și a cărții românești din partea aceasta a Moldovei. Fără înfăptuirile din casa boierească a Hurmuzachilor, cine știe ce soartă și mai amară ar fi avut norodul moldovean îngenunchiat. O familie destul de veche în țării moldovene, pământeană, cu dregătorii până’n Divanul Domnesc și boieri încă înainte de 1700. Răpirea Bucovinei adusese numai cumpănă grea. O singură familie, în acele vremuri prea triste, era altarul tuturor nădejdilor: familia boierului Doxachi Hurmuzachi”.
„Suceava”, Anul I, nr. 24, Februarie 1939.
„Drumul lemnului”
„Unul dintre drumurile lemnului, ajuns în zona industrială din valea Sucevei, trece prin lama de oțel a deruloarelor. Din buștenii masivi, coborîți de pe rampă după o baie termică, se desfășoară în evantaie pînzele albe ale viitoarelor plăci de placaj. Aici, mai mult ca în orice hală de industrializare a combinatului, trăiești impresia interferenței pădurii cu noul său destin. Foile de furnir, subțiri și fragile, mai poartă încă înainte de a fi dimensionate și introduse în dogoritoarele uscătoare ceva din aburul ozonat al înălțimilor silvestre. Metamorfoza lemnului pare simplă și ușor de împlinit”.
„Zori Noi”, Anul XXIV, nr. 6883, Suceava, Februarie 1970.