Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Din Bosanci” (I)
„Despre bosînceni am auzit felurite năzbîtii încă din anii copilăriei. Povesteau moşnegii, la clăci, că musai când treceai seara prin sat să-ţi bagi cuşma-n sîn, altminteri ţi-o smulg dumnealor din cap şi-ţi mai zic pe deasupra <Bogdaproste!>. Şi dacă nu le răspunzi cumva, în grabă şi din toată inima, <să fie de sufletul tatii>, cît ai clipi din ochi te dezbracă de suman şi dece altă îmbrăcăminte mai ai. Aşa că, dacă vrei să ajungi sănătos la nevastă, e mai bine să urmezi înţelepciunea unui vechi proverb, ocolind satul pe după dealuri, tupiliş, prin răchiţi. Şi multe altele am auzit în anii copilăriei despre aceşti oameni iuţi şi fudui, încît m-am jurat cu mintea cea crudă de atunci să nu-mi calce vreodată în sat la dînşii piciorul...
Acuma ce-o fi fost adevărat din toate astea n-aş putea spune, dar iată că zilele trecute am mers şi eu la Bosanci. Îndrăzneţ din cale-afară nu mă cunosc şi totuşi n-am ţinut seamă de sfatul bătrînilor mei povestaşi, cu cuşma pe-o ureche, hoţeşte, cu mantaua pe umeri, m-am repezit de-a dreptul în inima satului. Am frămîntat seara glodul pe uliţi şi n-am rămas ca Adam în livezile raiului, m-am încontrat la vorbă cu destui gospodari şi-am ajuns la nevastă nevătămat, iar cuşma, dacă vreţi dragii mei, v-o împrumut la vară”.
„Zori noi”, Anul X, nr. 2552, Suceava, Februarie 1956.
