10 Ianuarie 2018

„E bine ceea ce se face”?
„La noi, astăzi, salarele cele dintâi (în primele zile ale lunii) se plătesc la… București. Apoi vine la rând (de parc ar fi o biată colonie) provincia. În Bucovina la 15 Ianurie 1931 se plătește abia salariul pentru Decemvrie 1930. La 14 Martie cel pentru Faur și tot așa. Aceasta pentru domnii profesori secundari și universitari! Iar bietul biet al tuturor jertfelor, învățătorul, să zică bogdaproste dacă în Faur i se dă o parte din salariul de pe Decemvrie.
E omenie aceasta? E obraz? Și, mai ales, e bine ceea ce face”?
„Făt-Frumos”, Suceava, Anul VI, 1931, Ianurie 1931.
„Un târgușor uitat, trezit la viață”
„Cea mai mare parte a locuitorilor Burdujeniului se ocupau cu agricultura. Pâmîntul dădea recolte slabe care nu puteau să asigure hrana pentru un an de zile. O parte din localnici încep să lucreze la CFR, o parte la fabrica de mezeluri. Dar viața continuă să fie aspră. Salariile de mizerie, curbele de sacrificiu, mutările disciplinare, veșnica hărțuire a celor bănuiți de bolșevism înăspreau viața și așa destul de grea a burdujenenilor. În casele locuitorilor din Burdujeni bucuria era un aspect scump la vedere care arar le călca pragul. Adevărata viață a început pentru burdujeneni abia după instaurarea regimului democrat-popular. Așa cum primăvara cheamă la viață întreaga fire, regimul democrat-popular a trezit la viață cele mai îndepărtate regiuni ale țării.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2530, Suceava, Ianuarie 1956.