05 Ianuarie 2017

„Afurisitul de rachiu!”
„Să stai și să plângi cum plângea prorocul Ieremia deasupra dărâmăturilor Ierusalimului, să plângi amar văzând cum se irosește averea românului bucovinean cu afurisitul de rachiu! Aveam să-mi cumpăr o păreche de cai și m-am răpezit, într-o Vineri, la târg, la Rădăuț, ca la târg mai vestit de cai buni huțănești, dară, drept să spun, mie nu-mi era aminte numai la cai, ci îmblam să văd și altecele ca într-un loc unde e buricul românilor în țara asta. Și am văzut. L-am văzut, bunăoară, pe șvabul din Frătăuț, din Satul-mare, din Milișăuț, ieșit la târg îmbrăcat mai ca în zi de sărbătoare și cu niște căruțe și cai de se cutremura pământul; l-am văzut și pe român, dar venit numai cum a dat Dumnezeu, într-un strai mai că rufos și cu niște viței la car, de să te miri cum s-a putut îndura să-i înjuge și să-i chinuiască…
Altuia poate nu-i vine să caute la de acestea, dară mie îmi vine fiindcă poți cunoaște îndată și așa pe deasupra cine cum trăiește și cum chivernisește. Și credeți că am putut vede șvabi într’aceia ce se îndesau la holercă? Nici pomană, căci toți erau numai români; săracii frați ai noștri, ei erau însetații și erau între dânșii și Horodniceni, cari, de aldmintrelea, se laudă în fața lumii, în gura mare, că nu sufăr cârșmă în sat”.
„Deșteptarea”, nr.1 din 1/13 ianuarie 1900.