Tot ce se face sau se intenționează a fi făcut sub aspect legislativ, al reformelor (puține și tardive), al investițiilor din bani publici, dar și privați (!!!), pe plan social și chiar cultural, este însoțit de un cor imens de critici. Cei mai înverșunați contestatari sunt criticii care nu au nicio alternativă, niciun amendament justificat economic sau social și "vânează" greșelile inerente fiecărei modificări, mai ales în domenii noi. Iar când sunt organizați în asociații, partide sau mișcări civice și recurg inclusiv la justiție pentru a bloca o inițiativă în derulare, efectul negativ este garantat. Asociațiile de mediu au blocat pentru mulți ani construcția de autostrăzi pentru că "deranjează" coloniile de lilieci, castori sau gândaci. S-a întrerupt pentru 20 de ani construcția hidrocentralelor pentru că afectează ecologic și peisagistic zona. Nu mai vorbesc de celebrele "tuneluri pentru urși" în zone în care nu i-a văzut nimeni. Și aceste contestații, doar în zona investițiilor și modernizării. S-au contestat privatizări (unele justificat), investiții străine (lanțurile de magazine, spre exemplu) și pierderea controlului de stat în domenii strategice (energie, bănci, monopoluri naționale sau locale, precum servicii publice etc.) unde nu s-au păstrat "pachetele de acțiuni" de control (1/3). Practica spune că pentru o securitate economică este de dorit (cel puțin în Europa, SUA fiind "altă lume") un echilibru.
Criticii și contestatarii au un rol pozitiv atât timp cât prezintă alternative argumentate, soluții și exemple de bune practici de natură a îmbunătăți activitatea publică sub toate aspectele. Atitudinea de Gică Contra este de dorit în acțiunile de socializare de la cârciumă pentru că animează discuțiile. În rest, critica fără argumente și soluții ascunde inactivitatea și este specifică celor care sunt adepții principiului de socialism, respectiv: "cine nu muncește, nu greșește și este promovat". Nu credeți că "fuga de răspundere" se moștenește de atunci? Dar și critica celor care au "îndrăznit" să aibă inițiative? Vedeți doar satisfacția lor când "oaia neagră" a ratat obiectivul.
Am ajuns mai târziu în UE, avem de recuperat mult (am și făcut deja) sub toate aspectele legate de încadrarea în regulile alianței, dar avem și un avantaj ce nu trebuie neglijat, adică putem evita erorile, copiind cele mai bune soluții adoptate de parteneri. Deci putem corecta prezentul preluând excelența dovedită de alții în domeniile vitale (economie, asistență socială, sănătate, educație etc.).
Pentru asta, avem nevoie de oameni de stat (nu politicieni care se gândesc la următoarele alegeri) cu o capacitate mare de adaptare la cerințele momentului și mai ales ale viitorului pe termen mediu, măcar. Personal, consider că președintele Constantinescu și echipa sa s-au dovedit oameni de stat cu viziune și au determinat hotărâtor ieșirea României din zona "gri" (au rămas Ucraina sau Moldova) și drumul spre vest. Iar acest drum, cu corecțiile necesare, se dovedește cea mai bună alegere pentru români (cei conștienți). Critici sunt și vor fi permanent.
O mare problemă a României, dar nu numai a ei, este că cei calificați să promoveze țara în diferite domenii și să vină cu soluții de corectare a erorilor sunt puțini și în multe cazuri retrași în "turnul de fildeș" al bibliotecilor sau universităților. Iar conducerea "treburilor Interne" a fost preluată de activiști de partid (urmași ai celor din PCR?!) cu calificare redusă și prestigiu în lume "îndoielnic". Fără creșterea reală a calității clasei politice (măcar la nivelul anilor 90), vom bâlbâi și nu vom putea obține locul meritat în lume. Soluția este promovarea celor educați și dedicați. Care există!