Vasile Arsene „un sătean din Sireţel”, cum îl prezintă Editura „STEF” pe autorul cărţii cu titlul „Povestiri de la apa Sireţelului”, este, aşa cum aflăm din „Prefaţa” asumată de editură, „pasionat de cultura românească şi de literatură”.
„Dovada concludentă” ar fi chiar această carte, care „reprezintă o frumoasă lucrare de cultură populară românească”. O carte cu „povestiri, poezii şi balade” în care „în orice paragraf găsim cu uşurinţă regionalisme moldoveneşti şi fapte ce ţin de tradiţie sau de obiceiurile oamenilor de rând”.
Povestirile, scrierile care concentrează istoria baştinii autorului şi cele câteva întocmiri literare versificate adunate în carte, fără să treacă, din păcate, prin filtrul unui supervizor avizat, care să „netezească” anumite „asperităţi”, au totuşi rostul lor în motivarea apariţiei acestei cărţi.
Şi dacă despre satul Sireţel „al cărui trecut s-a pierdut în negura vremurilor” găsim câteva spicuiri din documentele din arhive, din satul Slobozia, care se numea „înainte de dezrobirea ţiganilor de către voievodul Mihail Sturza, Fundoaia” reţinem câteva denumiri ca „Podul de Lut” sau „Podul Ţiganilor”, iar despre satul Berezlogi-Cornu aflăm că a fost înfiinţat de „foştii argaţi de la curtea boierească a Rozei Costandache” şi de „bocovinenii din satul Bosanci, care au primit pământ aici aici după cel de-al doilea război mondial”.