Conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan a plecat la cele veșnice

Conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, distinsă reprezentantă a comunităţii academice sucevene, a trecut la cele veșnice, vineri, 25 noiembrie.

Slujba de înmormântare va avea loc luni, 28 noiembrie 2022, de la ora 12:00.

Absolventă a Universităţii Bucureşti, Facultatea de Filosofie, secţia Sociologie (1973), doctor în sociologie al aceleiaşi universităţi (2000), a parcurs o rută profesională consistentă în calitate de sociolog practician.

Potrivit reprezentanților Universității din Suceava, începând cu anul 1994, a ales să exerseze „arta seducţiei pedagogice” în contextul unei cariere în învățământul superior, la Universitatea „Ştefan cel Mare”din Suceava, devenind un membru marcant al colectivului de filosofie.

Ulterior, conf. univ. dr. Carmen Balan a avut o contribuție decisivă la înființarea Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, al cărui director a fost în perioada 1999-2012. Între 1998-2016, și-a pus în valoare abilităţile manageriale în calitate de coordonator al Centrului de Consiliere şi Orientare în Carieră.

A îmbinat într-un mod armonios activitatea didactică şi preocupările de cercetare, fiind colaborator al unor instituţii centrale şi regionale de cercetare, ca membru al Asociaţiei Sociologilor din România. În anul 2001, a fost nominalizată în Mica enciclopedie a Sociologilor Români.

CARMEN? O minte strălucită

Redăm în rândurile de mai jos câteva cuvinte aparținând Doinei Florea, absolventă a Liceului „Ştefan cel Mare” Suceava, promoția 1969.

“CARMEN? O minte strălucită, o capacitate de analiză şi sinteză remarcabilă, un om modest, interiorizat, cu toată înşelătoarea exprimare cotidiană a unei verve şi veselii tonice... A iubit mult scena. A fost recitatoarea noastră (un fel de Adela Sulea de astăzi) încă din grădiniţă. La spectacolele festive din oraş ea era pioniera noastră ce deschidea evenimentul... recitând. Recita cu aplomb vioi, puternică părând de pe atunci.

Ca studentă – şi o ştiu bine şi din acel ciclu, fiindu-mi colegă şi la sociologie – a fost unul nu din mulţi colegi care a dovedit din start înţelegerea, nu uşoară de altfel, a fenomenelor sociale.

A suferit mult din cauza privaţiunilor materiale, fiind orfană de tată de mică şi susţinerea sa era doar din bursă şi din venitul mamei, care mai avea un băieţel acasă.

Inimoasă, săritoare în ajutorul celorlalţi, niciodată în poveşti mărunte, mereu atentă la meseria sa. Prietenoasă însă cu toată lumea de orice rang.

A fost, după repartizare în Reşiţa, o personalitate care a marcat semnificativ viaţa culturală a judeţului, cu simţ sociologic, ca preşedintă a Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie din vreme. A fost colaborator al Facultăţii de Psihologie (secţia Asistenţă socială) din Timişoara, până la întoarcerea în Suceava. Cadru didactic şi la Institutul sucevean, foarte apropiată de studenţi, prietenoasă şi sfătuitoare, un pedagog autentic al faptei. Am văzut o mostră de curs. Cursurile erau la fel de coerente, clare, limpezitoare precum schiţele ei ca studentă. O şi sfătuiam să le adune într-o culegere şi să le publice. Fiica ei a urmat aceeaşi profesie şi i-a dat bucurii de bunică. Era foarte plină de sentimente materne şi de buniceală şi a avut bucurii copleşitoare din acea parte a vieţii ei, de mulţi ani în singurătate.

Un om special, cu o karmă grea pe care şi-a şlefuit-o jertfelnic în multe şi în devoţiuni la vârsta senectuţii, mai ales prin dedicata muncă de valorificare a scriiturilor prezente în biblioteca Mănăstirii Voroneţ.

O iubea multă lume pentru francheţe, modestie şi generozitate.

Fie-i drumul lin spre dreapta Tatălui”.