Într-una din zile, dacă vreți să evadați din cotidianul orașului sau al locului unde trăiți, Mălini poate fi una dintre opțiuni. Iar dacă tot ajungeți pe malurile Suhăi Mari puteți continua pe drumul talienilor. Construit acum mai bine de 100 de ani sub domnia lui Carol I, drumul avea un dublu rol. Pe de o parte unea domeniile coroanei de la Borca și din județul Suceava, iar pe de altă parte avea și caracter strategic pentru că unea valea râului Moldova cu valea râului Bistrița. Denumirea de ”drumul talienilor” vine de la faptul că a fost ridicat de meșteri italieni, iar exemplul lucrului bine făcut se vede și acum. Poduri care dăinuie în această zonă deloc prietenoasă sunt și acum funcționale. Nu se știe pentru cât timp, și asta pentru că administratorii drumului nu par prea preocupați să le întrețină. Pe unul din poduri am găsit crescuți chiar și arbori, care, fără să fii mare expert, îți dai seama că vor afecta structura. O nepăsare vecină cu inconștiența care ne va costa scump, chiar foarte scump. În drum spre culmea Stânișoarei se observă un alt aspect neplăcut. Sute sau poate chiar mii de arbori au fost puși la pământ și urmează a fi transportați de cei care îi vor valorifica. E drept, unii erau găunoși și bolnavi, dar am văzut și arbori falnici de care drujbele nu au avut milă. Până și pădurea rămasă în picioare plângea pe umărul arborilor defrișați. În final, am ajuns și sus, pe Stânișoara. Cei care au mai fost își aduc aminte de o cruce ridicată în cinstea celor care au construit drumul. Nu e cea originală, pentru că a fost distrusă în Al Doilea Război Mondial, dar ulterior a fost refăcută. Ei bine, mai nou a fost ridicată o a doua cruce, dar pentru că lucrările s-au finalizat abia recent nu vă pot spune cui aparține și care a fost ideea de a construi un al doilea monument de acest fel. Alături a fost ridicat și un foișor din care puteți admira zona. Și chiar aveți ce vedea. Că tot veni vorba de război, urmele cazematelor care au existat aici se văd și la aproape 80 de ani de la luptele dintre armatele române și cele germane din a doua conflagrație mondială. Și par chiar de actualitate, mai ales că din aer se aud frecvent sunetele avioanelor militare care survolează Stânișoara și Moldova de peste două luni de zile. În vârf a fost ridicată și o biserică de lemn. Încă nu este finalizată, dar probabil că va fi inaugurată în câteva săptămâni. Iar primăvara care a venit se poate vedea în florile care colorează Stânișoara, cu al lor galben, alb sau violet. Hmmm. Totuși, iarna încă nu și-a spus chiar ultimul cuvânt. Prin diferite locuri se mai pot vedea încă pete mari de zăpadă, dar primăvara câștigă teren pe zi ce trece și nu are cum să piardă lupta cu iarna. Dacă v-am stârnit interesul nu vă rămâne decât să plecați la drum. O puteți face inclusiv cu bicicleta, așa încât nu îmi rămâne decât să vă urez drum bun și vreme pe măsură.
