Circa 7.000 de copii din județ, provenind din 5.059 de familii, au unul sau ambii părinți plecați în străinătate. Este un număr în scădere față de anii trecuți, când la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Suceava se înregistrau între 8000 și 9.000 de copii aflați în această situație.
În anul 2014, județul Suceava avea în evidență 9.128 de copii ai căror părinți erau plecați la muncă în străinătate, proveniți din 6.298 de familii, în anul 2015 erau înregistrați 8.980 de copii, iar la sfârșitul anului 2019, în statistici se regăseau 7.526 de copii ai căror părinți erau plecați „afară”.
În ciuda scăderii numărului de copii care au rămas singuri acasă, județul Suceava se află printre primele din țară.
Specialiștii spun că și pandemia a avut un rol în aceste statistici, pentru că mulți părinți au rămas fără locuri de muncă și s-au întors acasă. În alte familii, a rămas doar unul dintre părinți peste hotare, la muncă, iar celălalt a venit în țară, să aibă grijă de copii. Au fost și cazuri, mai puține, în care părinții și-au luat copilul sau copiii în străinătate.
Din cei 7.002 copii care au părinții plecați în străinătate 1.109 au ambii părinți plecați peste hotare, 5.415 au un singura părinte plecat în străinătate, 478 de copii au rămas singuri după ce unicul părinte susținător al familiei a fost nevoit să plece la muncă în străinătate.
Doar pentru 53 de copii cu unul sau ambii părinți plecați peste hotare a fost nevoie ca Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului să impună o măsură de protecție. 6.945 de copii au rămas în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție. Patru copii au fost lăsați de părinții plecați „afară” în grija unor vecini, cunoștințe etc.
În județul Suceava, la sfârșitul anului 2020, erau înregistrate 5.059 de familii în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate: în 799 de familii sunt plecați peste hotare ambii părinți, în 3.862 de familii doar unul dintre părinți este plecat la muncă în străinătate, celălalt a ales să rămână acasă cu copiii, iar în 398 de familii, chiar dacă este vorba de familii monoparentale, părintele fiind singurul susținător al familiei, acesta a ales să plece peste hotare.
Programe de sprijin pentru copiii singuri acasă, implementat de Salvați Copiii
Salvați Copiii România a dezvoltat mai multe programe de sprijin pentru copiii rămași singuri acasă, în urma migrației economice a părinților, care are consecințe agravate, deopotrivă psiho-emoționale și sociale, și pe fondul crizei pandemice, programul având aplicabilitate în județele Suceava, Iași, Vaslui, Mureș și Hunedoara. „Acești copii suferă de un sentiment acut al abandonului, chiar dacă știu că părinții muncesc departe pentru că nu și-au putut găsi locuri de muncă în țară. Emoțional, ar prefera să fie împreună, mai ales în această criză care cauzează anxietăți sporite. E necesar să le fim alături, lor și familiilor, cu sprijin didactic, psihologic și mai ales uman”, a declarat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.
Dacă la nivel național Salvați Copiii a implementat mai multe programe psiho-emoționale și sociale pentru copiii rămași singuri acasă, pe plan local, în județ, un rol important îl au cele trei echipe mobile de la Siret, Gura Humorului și Fălticeni, care, în decursul celor zece ani de funcționare, au instrumentat aproximativ 900 de cazuri la nivelul județului Suceava.
În prezent, echipele mobile se ocupă de circa 40 de copii din județ. În ultima perioadă, cu sprijinul specialiștilor de la echipa mobilă, multe familii s-au reintegrat: unii părinți au ales să își ia copiii alături de ei în străinătate, în timp ce alții s-au reîntors în țară.
Fetiță în vârstă de 3 ani, lăsată în grija concubinului
O mamă din zona Gura Humorului a plecat, împreună cu fiica sa în vârstă de 3 ani și cu concubinul, să muncească în agricultură, în Italia, din cauza situației economice precare în care se găsea. După câteva luni, concubinul a început să acuze dureri mari de spate, a spus că nu mai poate munci și că dorește să se întoarcă acasă. De comun acord, au hotărât ca el să se întoarcă împreună cu fetița în țară, să aibă grijă de minoră, iar mama să rămână să muncească și să trimită bani acasă. După întoarcerea acestuia în țară, împreună cu minora, echipa mobilă Gura Humorului a fost solicitată de reprezentanții primăriei unde avea domiciliul concubinul să monitorizeze, împreună, această situație.
Mama trimitea bani acasă lunar, iar concubinul avea grijă de fetiță. „Vizitele noastre erau mai dese decât în alte situații, dat fiind faptul că nu ne-am mai confruntat cu un astfel de caz. Concubinul a declarat chiar că dorește să recunoască paternitatea minorei, considerând că este fiica lui. Din păcate, concubinul mamei s-a obișnuit cu situația de a primi bani, lunar, a refuzat să își caute un loc de muncă, iar din convorbirile noastre cu mama, aceasta a hotărât să revină în țară și să lase fetița în grija bunicului matern. Următoarea întrevedere a avut loc la domiciliul bunicului matern. Mama fetiței a notificat primăria din localitate printr-o declarație în care arăta că minora rămâne în grija acestuia. Fetița a fost înscrisă la școala din localitate, rămânând în continuare în atenția echipei mobile. În toate vacanțele, minora merge la mama ei în Italia, iar mama vine acasă o dată pe an”, ne-au spus reprezentanții echipei mobile.
În luna ianuarie 2021, echipa mobilă Gura Humorului a acordat servicii de specialitate pentru 12 copii din comunitate ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate.
Minoră rebelă, după ce a rămas doar în grija bunicii
Un alt caz a fost semnalat de echipa mobilă Siret. Este vorba de o minoră în vârstă de 13 ani, elevă în clasa a VII-a, ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate. Fata a rămas în grija bunicii paterne. Reprezentanții echipei mobile au observat că bunica nu are autoritate asupra minorei, ea intrând în niște grupuri de prieteni mai mari ca vârstă, care i-au influențat negativ și situația școlară. „Până la vârsta de 12 ani, a fost o elevă cu rezultate școlare bune, fără absențe, liniștită, fără probleme deosebite de comportament. După terminarea clasei a VI-a, minora a intrat într-un nou grup de prieteni, cu vârsta mai mare decât a ei, iar comportamentul minorei și interesul acesteia pentru școală s-au schimbat. După ce a intrat în programul echipei mobile, fata a fost responsabilizată cu un program zilnic bine stabilit, fiind atrasă în cât mai multe activități interesante.S-a îmbunătățit comunicarea dintre minoră și părinții ei, dintre minoră și bunică, astfel încât prezența școlară s-a reglat, iar situația minorei s-a ameliorat.La fiecare două săptămâni, au avut loc ședințe de consiliere cu psihologul echipei mobile Siret”, ne-au spus specialiștii echipei mobile.
În cadrul intervențiilor psihologice, s-a urmărit creșterea interesului minorei pentru școală și îmbunătățirea relațiilor cu părinții și bunica paternă. Minora va beneficia în continuare de monitorizare și consiliere din partea echipei mobile Siret. „În cele mai multe situații, bunicii sunt cei care au în creștere și îngrijire copiii. Până în ciclul primar, aceștia se descurcă. Problemele apar începând cu ciclul gimnazial și intrarea acestora în perioada de pubertate, când bunicii se simt total depășiți atât de ajutor în efectuarea temelor, cât și de comportamentul acestora. În luna ianuarie 2021, echipa mobilă Siret a acordat servicii de specialitate unui număr de 20 de copii din comunitate ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate”, ne-a spus directorul executiv al DGASPC Suceava, Nadia Crețuleac.
Crescuți de o mătușă, suferă mult de dorul mamei
Doi frați, unul în vârstă de 17 ani și celălalt în vârstă de 13 ani, provenind dintr-o familie cu cinci copii, o familie monoparentală, în care mama a plecat să muncească în străinătate, au avut nevoie de susținere psihologică din partea echipei mobile Fălticeni, pentru a putea trece mai ușor peste lipsa mamei. „Situația lor este una destul de tristă, ca a multor copii, din păcate. Tatăl a abandonat familia, iar mama a rămas singura răspunzătoare de copiii săi. Deoarece nu făcea față greutăților zilnice din punct de vedere financiar, aceasta s-a hotărât să plece la muncă în străinătate, dorind să le asigure micuților ei toate cele necesare unui trai bun. Familia provine din Brăila, dar după separarea părinților, mama s-a întors, împreună cu cei cinci copii, în satul natal al acesteia. Aici nu aveau locuință proprie și au locuit o perioadă din mila localnicilor, în diferite locații, lucru care se întâmplă și în prezent”, ne-au povestit reprezentanții echipei mobile Fălticeni.
Din cauza lipsei banilor, băiatul cel mare a stat un an acasă, după terminarea gimnaziului. În prezent, el frecventează o școala profesională din Fălticeni, pregătindu-se să fie mecanic auto. „Este un copil cuminte, care își iubește sora mai mică și o ajută cum și cât poate. Cu toate că mătușa maternă care are grijă de ei încearcă să suplinească pe cât posibil lipsa mamei, fetița simte acut absența acesteia, lucru care se vede și în rezultatele școlare. Fata se descurcă cu greu, nu face față cerințelor, necesitând mult ajutor din partea mătușii sale. Fiind beneficiarii echipei mobile din anul 2017, cei doi frați au beneficiat de consiliere psihologică. Chiar și acum, în perioada pandemiei, s-a păstrat constant legătura cu cei doi și mătușa maternă, fiindu-le oferit același sprijin moral din partea psihologului și a asistentului social din cadrul echipei mobile Fălticeni. Legătura cu mama este strânsă și constantă, copiii fiind foarte atașați de aceasta. Cei doi vor rămâne beneficiari ai serviciului echipa mobilă până la vârsta majoratului. „Privarea de afecțiunea și supravegherea părintească îi fac pe acești copii să devină vulnerabili în plan afectiv – motivațional, riscând să abandoneze școala, începând să absenteze de la școală, devenind indisciplinați, suferind deviații de comportament ori fiind atrași de alți tineri să comită fapte care nu corespund normelor aprobate de societate”, spun psihologii echipei mobile.
În luna ianuarie 2021, echipa mobilă Fălticeni a acordat servicii de specialitate pentru opt copii din comunitate ai căror părinți sunt plecați „afară”.
Efectele negative asupra copiilor rămași în țară
Reprezentanții DGASPC Suceava ne-au spus că mulți dintre copiii care rămân singuri acasă au stări de anxietate care duc la depresie determinate de deficit de afectivitate, sentimentul de abandon, scăderea încrederii în sine etc.; de la o anumită vârstă (poate apărea și de la vârsta de 14 ani), există la acești copii o incidență mai mare a consumului de alcool, tutun, abuz de substanțe, droguri; manifestări agresive față de unul sau ambii părinți sau față de persoana care îl are în creștere și îngrijire; tulburare de atenție și a stimei de sine, lipsă de motivație, apatie, sentiment de auto învinovățire etc. „În toate aceste situații, intervine psihologul. Rolul psihologului în lucrul cu copiii singuri acasă trebuie văzut ca rol în cadrul echipei de specialiști care abordează și evaluează cazul, și ulterior elaborează pentru oferirea celor mai potrivite servicii pentru copil. Psihologul este implicat și în procesul de asistare a copilului în vederea prevenirii separării copilului de familia sa. Astfel, în evaluarea psihologică a copiilor singuri acasă, psihologul trebuie să acorde o atenție specială creării relației terapeutice cu beneficiarul. Copilul trebuie să fie informat atât despre scopul evaluării psihologice, cât și despre rolul psihologului și al echipei de specialiști, în relație cu acesta”, ne-a explicat directorul executiv al DGASPC Suceava, Nadia Crețuleac.
Un alt rol important al psihologului, a completat Brîndușa Sorina Bialy, coordonator servicii sociale, împreună cu colegii Jana Șutac, Mihai Betiuc, Jucan Alexandra de la DGASPC Suceava, este acela de a clarifica faptul că „scopul echipei de specialiști – echipa mobilă – reuniți pentru intervenție nu este de a instituționaliza copilul, ci de a-i oferi sprijin și suport pe perioada lipsei părinților, cât aceștia sunt plecați la muncă în străinătate, de a contribui la menținerea relațiilor cu aceștia și de a găsi soluții pentru un mediu sigur și optim pentru dezvoltarea sa, de a-i ajuta să traverseze perioada de absență a părinților și de a găsi sentimentul de securitate din relația copil – părinte”.
