Fosta învățătoare Viorica Hogaş, sărbătorită la împlinirea vârstei de 106 ani

Momente emoţionante ieri la prânz, când Viorica Hogaş, fosta învăţătoare născută în comuna Udeşti la 9 februarie 1915, a fost sărbătorită la împlinirea vârstei de 106 ani. La evenimentul restrâns, alături de cei din familie i-au fost alături preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, Filiala Suceava, colonelul în rezervă Neculai Niga, împreună cu primarul Cristea Ostrovan și consilieri ai comunei Udeşti, localitatea unde femeia şi-a petrecut cei mai mulţi ani din viaţă.

Impresionată până la lacrimi de cei veniți să o salute la împlinirea frumoasei vârste, Viorica Hogaș s-a destăinuit:”Nu am știut și nu m-am gândit că am să ajung anii ăștia. Mi i-a dat Dumnezeu și buni, și răi și i-am petrecut pe toți. Altul poate nu suporta, dar Dumnezeu mi-a dat putere și am ajuns la peste 100 de ani. Domnilor, să vă iubiți familia! Să vă iubiți frații și surorile și să nu-i uitați pe părinți. Vă rog ca pe copiii mei să fiți iubitori de familie!”

Poate prin acest mesaj Viorica Hogaș ne-a destăinuit și unul din secretele longevității sale, dragostea de familie. La cei 106 ani ea este o fire activă și ar avea și astăzi destule de făcut, dacă puterile ar ajuta-o. Adriana Popescu, fiica ei, la care locuiește de o bună bucată de timp, în municipiul Suceava, ne-a povestit cât de activă este mama ei și ce dorință are de a avea grijă de fiecare: ”Singură își face patul, singură merge la baie, unde se aranjează de zece ori pe zi, se spală, merge la bucătărie, nu ajutată, nu nimic. Strânge patul, îl întinde și o las să facă, ca să facă mișcare. Și mă întreabă: <Eu cu ce să te ajut, hai să te ajut și eu...>. Iar eu îi spun <O viață întreagă m-ai ajutat. Mă ajuți că ești astăzi aici.> Vrea să meargă acasă la Udești, să facă treabă, dar nu se poate, nu are cine să o ajute. Nu mai sunt vecini, unele case au rămas fără oameni acolo, chiar în centrul satului, lângă primărie. Mai are câteva vecine prin apropiere care au sunat-o dimineață și au felicitat-o. Sunt prietenele ei din tinerețe cu care avea tabieturi formate pe când locuia în sat și cu care bea cafeaua în fiecare dimineață. Aici, la mine acasă, duce lipsa acestor prietene de la Udești, cu care a trăit o viață, și mă întreabă zilnic: <Nu mai vine nimeni la tine? Nu a fost doamna Lili, dar nu mai vine?> Și eu îi spun că nu-i ca la ea, la Udești, unde erau ca o familie împreună cu vecinele. Le oferea prăjituri, în prepararea cărora ea a fost foarte bună, fiind artistă în ornarea torturilor. Iar scrisul ei frumos și darul de a desena s-au moștenit din familie, unde și frații ei au pictat frumos. A fost o mamă foarte bună, o bunică bună și este în continuare o străbunică foarte bună, pe care noi vrem să o avem alături de noi încă mult timp.”

• Flori, diplome și dulciuri oferite sărbătoritei la împlinirea a 106 ani

La aniversarea fostei învățătoare Viorica Hogaș a dorit să fie prezent, pentru a-i aduce un omagiu, și Neculai Niga, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, Filiala Suceava, care i-a făcut urări: ”Bine v-am găsit sănătoasă! Veteranii de război și văduvele de război și de veterani vă doresc multă sănătate și vă trimit prin intermediul meu un buchet de flori, o diplomă și o insignă care reprezintă Cultul Eroilor. Pentru noi sunteți un erou în viață, iar Dumnezeu a dat ca ziua de astăzi să fie atât de frumoasă, așa cum v-a fost sufletul întreaga viață. Vă ofer și șase insigne să le dăruiți fetei, nepoților și strănepoților, spre amintire. O insignă pe care scrie 100 de ani, i-o ofer fiicei Adriana, în speranța că vă ia exemplul. Dumnezeu să vă ocrotească, ați fost și rămâneți un exemplu pentru noi.”

Din partea Primăriei comunei Udeşti și a primarului Cristea Ostrovan, Viorica Hogaş a primit un buchet de flori, o diplomă și un tort aniversar, alături de toate urările celor care i-au fost o viață aproape la Udești, localitatea unde ea și-a petrecut viața împreună cu fata ei.

Viorica Hogaş a rămas văduvă la vârsta de 25 de ani şi nu s-a mai căsătorit niciodată. Soţul femeii, tot învăţător şi comandant de pluton în Armata Română, a căzut în luptele de la Tătarca, aproape de Odessa, în încleştările celui de Al Doilea Război Mondial. Viorica Hogaş a rămas atunci cu o fetiţă în vârstă de 2 ani, pe care a crescut-o singură. Femeia are doi nepoţi şi trei strănepoţi, pe care i-a crescut şi i-a iubit ca pe copiii ei. Emoţionată de momentul aniversar, ea le-a spus celor veniţi să o sărbătorească: ”Să vă dea Dumnezeu bucurie dumneavoastră şi familiilor dumneavoastră, că mi-aţi făcut o bucurie deosebită. Mă bucur că am avut-o pe fata mea lângă mine, pe copiii şi nepoţii mei buni şi a avut cine să aibă grijă de mine, căci altfel nu mai eram de mult şi nu vă mai vedeam astăzi pe dumneavoastră.”

La această frumoasă vârstă, Viorica Hogaş are o memorie vie, îi mulţumeşte în fiecare zi lui Dumnezeu pentru că i-a dat anii pe care-i are, este fericită pentru că are familia aproape, pentru că lumea nu a uitat-o şi primeşte în fiecare an de ziua ei flori, tort şi distincţii.