Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților crede că unele rânduieli locale, în afara celor bisericești, de la înmormântarea unui creștin ortodox, pot fi îngăduite

ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, crede că unele rânduieli locale, în afara celor bisericești, de la înmormântarea unui creștin ortodox, pot fi îngăduite. Dacă preotul ar încerca să interzică dintr-odată astfel de practici, „acel preot ar fi exclus din parohie pe motiv că <strică obiceiurile şi tradiţiile>”, este de părere ÎPS Calinic.

Ierarhul i-a răspuns, astfel, unui enoriaș care îl întreba care este atitudinea corectă privitor la rânduielile locale, în afara celor bisericești, de la înmormântarea unui creștin ortodox. „Sunt bulversat de toate pregătirile, cumpărăturile și neliniștea generalizată dintr-o familie căreia i-a murit cineva, de un tragism exagerat, neînțelegându-le în contextul credinței noastre, că doar suntem creștini și Învierea e temelia credinței noastre. S-au împământenit tradiții și superstiții pentru care nu văd simbolismul și însemnătatea creștină. Din fericire, în G. nu au fost niciodată bocitoare <profesioniste>, dar se adoptă constant practici precum spargerea unei căni, datul pachetelor cu pomană peste sicriul adormitului, când se pot împărți direct, punerea în sicriu a pieptenelui, batistei și a altor obiecte <pentru că îi trebuie pe lumea cealaltă>, ajungând la împrumuturi bănești și îndatorarea multora, pentru că nu pot plăti toate acestea (în jur de 7.000 de lei). Mi-a plăcut mereu rânduiala monahală pentru simplitatea ritualului și starea de rugăciune constantă pentru cel adormit, pentru simbolismul creștin al simplei pâini, al colivei, lumânării și al paharului cu vin; poate lumea s-ar mai liniști și ar gândi la înviere mai mult decât la comerț”, a povestit bărbatul.

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților i-a explicat că „atitudinea corectă privitor la rânduielile locale, în afara celor bisericești, de la înmormântarea unui creștin ortodox, cum ar fi spargerea unei căni, datul pachetelor cu pomană peste sicriul adormitului, când se pot împărți direct, punerea în sicriu a pieptenelui, batistei și a altor obiecte <pentru că îi trebuie pe lumea cealaltă>, ajungând la împrumuturi bănești și îndatorarea multora pentru că nu pot plăti toate acestea, pe care le estimaţi la a fi <în jur de 7.000 lei> trebuie să fie una pastorală, de îngăduinţă”.

Dacă preotul ar încerca să interzică dintr-odată astfel de practici, a completat ierarhul, acel preot ar fi exclus din parohie pe motiv că „strică obiceiurile şi tradiţiile”. „Aşa că aceste practici trebuie acceptate pastoral, cu îngăduinţă şi discernământ, dacă nu aduc atingere credinţei şi învăţăturii Bisericii, frizând practici mai puţin creştineşti, pentru mulţumirea şi liniştea credincioşilor acelei parohii, mai ales având în vedere contextul sensibil. De altfel, obiceiurile acestea sunt bine-venite pentru că mai detensionează atmosfera destul de încărcată emoţional a momentului”, a concluzionat Arhiepiscopul Sucevei.

Despre tradiţiile şi ritualurile ce însoţesc slujba înmormântării, ierarhul a recomandat citirea studiului pr. P. Dorobanţu, „Obiceiuri vechi şi noi «intruse» la înmormântare” sau cartea pr. Mihail Adeodatus Ungureanu, „Ritualul ortodox al înmormântării pe înţelesul tuturor” sau cartea pr. Eugen Drăgoi, „Înmormântarea şi pomenirile pentru morţi”.