„Olimpienii”, de poetul octogenar Ilie Ibănescu-Anemone

Poetul octogenar Ilie Ibănescu-Anemone a mai publicat recent un volum de poezie, intitulat „Olimpienii”, la Editura Lidana. Volumul debutează cu un poem intitulat la fel ca și titlul cărții, „Olimpienii”, din care vă redăm câteva versuri: „În mitologia greacă, Zeus e cunoscut ca fiind / Cea mai puternică divinitate de care / ascultau Zeii din Olimp. /”.

Într-un alt poem, intitulat „Zeul astrul”, Ilie Ibănescu – Anemone scrie: „Vă spun cu trudă și migală / frumoase gânduri ale mele. / O viață am cuprinsă-n ele / pe drumul către stele. / Prietenă să vă fie cartea / și zeul Astral. / Pe drum de stele – Zeu Astral”. Poetul care în luna iulie a acestui an a împlinit 89 de ani și care i-a surprins atunci pe iubitorii de poezie cu volumul „Amurguri” face cum, în „Olimpienii”, o incursiune în mitologia greacă, ne vorbește în versuri despre „Mitul lui Prometeu”, dar și despre „Mitul ca simbol”, despre „Apollo” („Apollo e lumina / Care s-a aprins în mine. / Eu nu știu de unde vine - /Zeu Lumină./”. Poetul ne prezintă „Zeii”, „Cuvântul”, în versuri, desigur, așa cum „Din univers” aflăm că „Viața mea / e ruptă dintr-o stea / Chemată să brăzdeze / Cerul. / (...) / E drumul lung și prea / abrupt, / O văd de sus cum într-o zi / Se prăbușește în absolut /”. Cartea cuprinde 130 de poezii, pe care autorul le dăruiește din suflet oamenilor care iubesc poveștile în versuri.   

Palmares

Printre volumele de poezie pe care le-a publicat prof. Ilie Ibănescu – Anemone de-a lungul vieții, amintim„Satul – vatră de legendă”, „Călător printre stele”, „Castelul albastru”, „Magul călător”, „Flacăra Unirii”, „Vocea mării”, „Rădăcini astrale”.

„Ilie Ibănescu s-a născut în mijlocul verii: 16 iulie 1931, în satul Ibăneşti, din fostul judeţ Dorohoi. A făcut clasele primare în localitatea natală. A urmat cursurile liceale (1948-1952) la vestita Şcoală <Anastasie Başotă> din Pomârla, după care a devenit student la Filologia ieşeană (1953-1957). După absolvire, cu diploma de profesor de Limba şi literatura română în buzunar, a poposit la Liceul <Mihai Ciucă> din Săveni, devenind şi şeful Secţiei de învăţământ a raionului. Acolo a şi editat revista şcolii, <Muguri>. În a doua parte a carierei, a funcţionat la Şcoala din Soloneţ (Todireşti) Suceava. S-a pensionat în anul 1994. Dar nu a tras pe dreapta… Aripa poeziei l-a stăpânit încă din vremea anilor tineri. În studenţie, mai ales. Precum în multe alte cazuri, uşile i s-au deschis cu oarecare întârziere, dar au făcut-o cu largheţe, Ilie Ibănescu-Anemone dovedindu-se vrednic de întâmplare. El nu a avut, adică, o prestaţie de amator. Pentru mine (şi, cred, nu numai) cele patru cărţi de poezie sunt o dovadă de netăgăduit. Mi se alătură poetul: <Urcuşul nu mi-a fost uşor, / Cuvântul scris / Mi-a dat putere şi lumină>. Iar puterea şi lumina au un izvor cu apă vie, care curge fără de istov: <Îmi scriu poemul / în limba patriei>”, consemna Vasile Filip (în „Crai Nou”), fost coleg de grupă al profesorului şi poetului Ilie Ibănescu, promoţia 1957 de la Facultatea (pe atunci) de Istorie-Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.