Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Artistul fotograf sucevean Victor T. Rusu a plecat la Ceruri, joi, 22 octombrie, la 65 de ani, în urma unui infarct. El a fost găsit fără viață în locuința sa, din Marginea, conform Radio Top Suceava. Victor T. Rusu, cunoscut nu doar ca artist fotograf, ci și ca poet, filolog, a fost o perioadă director al Centrului Cultural „Bucovina”, aflat în subordinea Consiliului Județean Suceava. S-a pensionat în această primăvară. Foștii colegi spun că, alături de artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, Victor T. Rusu a fost sufletul departamentului de arte vizuale. Ca poet, a scris cărți de poezie autentică. Cei apropiați ne-au spus că artistul Victor T. Rusu lucra la un jurnal al carierei sale culturale.
Aprecieri
Ca artist fotograf, Victor T. Rusu a participat și a fost premiat la foarte multe ediții ale Salonului Internaţional de Artă Fotografică din Europa. Chiar Ştefan Toth, preşedintele Asociaţiei Euro Foto Art (unica organizaţie din lume cu statut de Membru Regional al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică - AFIAP), l-a premiat pe Victor T. Rusu. Expoziția de fotografie „Jazz Photo”, în „concertul” vizual al Festivalului Fotografiei Europene, a fost ultima sa expoziție care a uimit profesioniștii din domeniu și publicul larg. Suceava, Bucovina, a fost reprezentată și promovată mereu la edițiile Festivalului de Fotografie Europeană, Victor T. Rusu stabilind contacte cu artiști fotografi din Austria, Franța, Serbia, Slovacia, Republica Moldova, România, Ucraina și Ungaria și nu numai.
De-a lungul carierei de fotograf, Victor T. Rusu a organizat numeroase expoziții apreciate de specialiștii în domeniu. Unele lucrări de-ale sale au fost publicate în reviste prestigioase, precum „National Geographic”. Victor Rusu a fost fotoreporter, autor de rubrică și tehnoredactor la Săptămânalul Jupânu. Colegii de la Radio Top Suceava, colegii de la Centrul Cultural „Bucovina”, prietenii, artiștii fotografi, cu toții sunt alături de familia îndoliată. Dumnezeu să îl odihnească în pace. Suntem siguri că și acolo, Sus, va surprinde frumosul, va căuta mijloace prin care să transmită un gând bun celor pe care i-a iubit și care au rămas în această lume, arătând că un artist nu moare niciodată.
„Victor T. Rusu sau Arheologia vizualului”
La aflarea veștii că Victor T. Rusu a plecat în veșnicie, poetul Ioan Manole a transmis un mesaj emoționant, intitulat „Victor T. Rusu sau Arheologia vizualului”. Redăm întregul mesaj:
„Atunci când sufletele sunt pârjolite, de durere și de suferință, se usucă și pădurile tropicale. Când se duc poeții în satele lor din cerurile cele mult prea îndepărtate, păsările nu mai cântă, când se duc artiștii să fotografieze bulevardele cu umbre, bulevardele infinite de sub Steaua Polară, toate păsările tac zile la rând. Cu toate cântecele lor.
Victor Traian Rusu era atât de discret, elegant, distins și de enigmatic în aceeași armură cotidiană încât, dacă erai cuprins de treburi, trecea pe lângă tine ca o adiere, parcă levita. Știa ca nimeni altul ce înseamnă să fii înfășurat în magia creației, că atunci când pierzi secunda miraculoasă, strălucirea fulgerului măreț al inspirației, toate se prăbușesc brusc. Precum un edificiu imaginar.
Pentru prietenii săi adevărați, Victor a fost un poet puternic, un poet sensibil și de încredere. Un camarad cu care puteai merge în toate războaiele ființei. Chiar și dincolo de frontierele acestei lumi.
Universitarul și celebrul critic literar bucovinean Adrian Dinu Rachieru, în cartea sa <Poeți din Bucovina>, spunea că Victor Traian Rusu este în cărțile sale, în esență, discreția confesiunii. Așa este, toată viața sa, Victor a ales s-o trăiască sub cupola enigmaticelor sale tăceri și dureri foarte rar mărturisite. Chiar și în fabuloasele sale fotografii, Victor a fost un poet profund. Fotografiile sale sunt veritabile poeme în filigran. Scrise toate pe inima clocotitoare a destinului.
Am răscolit printre poemele sale dintr-o carte de început
și cred că m-a cutremurat această premoniție.
Da, <Victoire>, eu așa îi spuneam mai tot timpul, iar el zâmbea aproape imperceptibil, așa este, doar ochii vor lumina în templul memoriei noastre. Doar ei vor îndrăzni să citească din cărțile tale de poeme și vor cânta imnuri privindu-ți imaginile fascinante surprinse într-o viață de perpetuă ardere, de necontenită căutare. E mult prea nedrept, e crudă această plecare, dar sigur nu va fi doar cenușă. Să fii mereu în lumina cea bună, Victor. Adio, camarade!”
