La 15 ani distanță de la ultima sa vizită la Colegiul Național ”Petru Rareș”, actorul sucevean Vladimir Găitan a fost prezent ieri în mijlocul elevilor liceului, prilej cu care le-a vorbit acestora despre perioada adolescenței, despre locurile din orașul natal care i-au rămas aproape de suflet, despre iubiri, colegi, experiențe din culise, despre teatru și film.
A fost o întâlnire marcată de zâmbete sincere, de nostalgii și mărturisiri emoționante, de prietenie și admirație.
Fost absolvent al colegiului, ultima vizită a actorului, din 2004, a coincis cu aniversarea a 100 de ani de la înființarea instituției, când alături de alți iluștri absolvenți – Alex Ștefănescu, critic și istoric literar, artistul Mihai Pânzaru PIM etc. – a celebrat centenarul colegiului, după cum a declarat prof. Daniela Dungeanu, directoarea liceului.
Cunoscutul actor de teatru și film a arătat că vizita sa de câteva zile acasă este „o imensă emoție, pentru că locurile astea au o încărcătură absolut specială. Îmi aduc aminte de trecerea mea prin acest liceu prestigios și pot să spun că amintirile mele de școală sunt superbe, am avut parte de profesori remarcabili și a fost o atmosferă specială. (…) Era un moment extraordinar în care viața noastră începea să se îndrepte, și eu, și Alex Ștefănescu eram îndrăgostiți de toate colegele noastre și din vorbe ni le disputam și împărțeam, dar bineînțeles că ele nu se uitau la noi, eram niște puști imberbi”.
Mărturiile și-au urmat cursul, artistul amintind și de întâmplări teribiliste, care la acea vreme au avut consecințe neplăcute, însă peste care acum privește cu unor: exmatricularea „pe motive disciplinare” din cauza unei lucrări la istorie, transferul la un liceu de lângă graniță și mai apoi reînscrierea la colegiul sucevean. A povestit și despre iubita sa de atunci, din Lisaura, cu care traversa cimitirul pentru a o conduce acasă și de unde mai apoi culegea bujori pentru a-i dărui profesoarelor, amintirile sale dovedind că, indiferent de generație, adolescența este vârsta de aur pe care toți, deopotrivă, o purtăm în suflet toată viața.
„Viața noastră e formată din aceste amintiri extraordinare, de școală în primul rând, de poveștile noastre de iubire, de locuri dragi”, a spus artistul.
”Întotdeauna mă uitam cu bucurie în sală, era plină de tineri care veneau să ne vadă”
În debutul întâlnirii, elevi ai clubului Video Art au pregătit un colaj cu secvențe din filmele în care a jucat actorul de-a lungul carierei sale prodigioase (are peste 50 de filme în palmares).
Referindu-se la activitatea sa profesională, care s-a întins pe parcursul mai multor decenii, Găitan a menționat: ”Mi-e dor de perioada aia în care munceam și filmele noastre erau văzute cu săli arhipline. Filmele noastre erau un balsam și întotdeauna mă uitam cu bucurie în sală, era plină de tineri care veneau să ne vadă”. Întrebat de una dintre eleve de ce a ales teatrul, Vladimir Găitan a povestit că și-a dorit să studieze Geologia și cu toate că avea note mari a fost refuzat de două ori consecutiv la admitere.
„Mă vedem cercetător geolog, dar tot timpul picam cu medii foarte mari la București și eram foarte supărat pentru că nu înțelegeam de ce. Într-o seară, o cunoștință, actor, mi-a spus că nu voi intra niciodată la Geologie, cu «dosarul» meu nu aveam nici o șansă, tatăl meu făcând pușcărie politică. Și mi-a recomandat să dau la Teatru. «O să înveți și o să ai și talent, important e să încerci», mi-a spus. Și din fericire l-am ascultat și în următorul an am intrat la Teatru cu media cea mai mare”, și-a amintit artistul.
Nu a regretat niciodată asta, ba dimpotrivă, timpul confirmându-i că a făcut o alegere bună, alegere care ani mai târziu l-a adus pe scenă alături de fiica sa în piesa de teatru ”Soare pentru doi”.
În finalul discuției, Găitan a vorbit despre rolul Tudor Gheorghiu, din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „un rol foarte greu care mi-a făcut o reală bucurie, în primul rând pentru că jucam cu niște mari actori, printre care și Dinică, care m-a și onorat cu prietenia lui. Filmul povestește despre o epocă în care mi-ar fi plăcut să trăiesc, cea interbelică, (…) când România era pe un drum ascendent”.
Actorul a recunoscut că, în ultimii doi ani, problemele de sănătate l-au ținut departe de lumea teatrului și a filmului, însă vrea să revină în activitate.
Vladimir Găitan a venit la Suceava la invitația preotului Liviu Mihăilă din Fălticeni.
