Jurnalistul şi poetul Dan T. Gurtesch s-a stins prematur, la numai 49 de ani

La doar 49 de ani, jurnalistul şi poetul Dan T. Gurtesch a părăsit această lume. Ultimele zile şi le-a petrecut la Spitalul Judeţean Suceava, dar cu toate eforturile medicilor care l-au avut în grijă nu s-a mai putut face nimic pentru a fi salvat.

Dan T Gurtesch pleacă să-l întâlnească pe bunul său prieten, Mugur Geu, plecat şi el la ceruri în urmă cu mai bine de 4 ani. Volumul său de poezii „Moartea mea, dragostea mea” pare să fi fost o revelaţie la sfârşitul care a venit în noaptea de 1 spre 2 octombrie. În prima sa carte de poezii, intitulată „Poeme de tarabă”, Dan T. Gurtesch a descris plastic venirea sa pe lume şi destinul care i-a fost hărăzit.

„Subsemnatul s-a născut într-o zodie ciudată. Ceva între bou (sau, mă rog, taur) şi gemeni. Şi, zic unii, chestie astrală, deşi toată lumea mă vedea ba inginer, ba cadru militar, am ajuns, după un început ceva mai ... poetic, gazetar”, spunea Dan T. Gurtesch despre el însuşi. Şi tot el spunea că „Înjurat (dese ori), lăudat (câteodată), mi-am păstrat, cel puţin în ochii mei, statutul de om liber”.

Şi, într-adevăr, Dan şi-a păstrat acest statut până în ultima clipă. Ca jurnalist a lucrat la „Glasul Bucovinei” imediat după 1990, apoi a colaborat cu publicaţia „Nord Press”, pentru ca mai apoi să se ocupe de „Metroul de Munte”. În ultimii ani a lucrat la „Crai Nou”, iar peniţa sa ascuţită era una dintre cele mai apreciate.

În 2006, la Editura Augusta, i-a apărut al doilea volum de versuri. Poezia care dă şi titlul cărţii, „Moartea mea, dragostea mea”, poate fi considerată un epitaf pentru propriul mormânt. Să-i fie ţărâna uşoară şi să citim versurile lui Dan T. Gurtesch din poezia despre care am amintit: