Amintiri din Comunism

O contribuție originală a gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu la dezvoltarea învățăturii marxist-leniniste este cea privind comunismul final, care, ca în comuna primitivă, aplică principiul de la fiecare după posibilități, fiecăruia tot ce are nevoie. Dar aceste baliverne neclare nu l-au deranjat pe secretarul general al PCR. Comunism final înseamnă dispariția partidului și statului. Un fior i-a ars măruntaiele președintelui RSR. Cum, să dispară partidul, secretarul general, secretariatul, CEPEX, primii secretari, secretarii cu propaganda, cabinetele de partid, BOB-urile, Academia „Ștefan Gheorghiu”? Să dispară și Guvernul, cu miniștrii lui, cu primviceprim miniștrii? Și cine să conducă societatea comunistă? Societatea însăși? Omul nou multilateral dezvoltat? Să dispară toată administrația centrală și locală? Oricât de om nou vom construi, nu putem lăsa totul în seama lui. E prea mult, l-ar depăși, tovarăși! Lenin a murit din cauza sifilisului, au răspândit vestea secțiile de propagandă, ceea ce nu era adevărat. Un sifilitic gândește aiurea, medita gânditorul din Carpați. Să nu mai aud de el, un fel de rus asiatic, jumătate khazar! Și-l mai țin în mausoleu!... Și deci, care a fost teza genială a secretarului nostru general (al nostru, membrii de partid)? Simplu: societatea socialistă multilateral dezvoltată, care va fi construită timp de o mie de ani de omul nou. Nou, nou, dar partidul conduce, tovarăși, omul nostru nou, făurit de munca politico-ideologică, trebuie să fie devotat până la sacrificiul suprem secretarului nostru general, cum au semnat membrii de partid în jurământul solemn. Ce naiba, ne-am scris toți cu mâna noastră numele, să rămână pe veci în istorie, ar fi completat secretarul județean cu propaganda. Activiștii de la cabinetul de partid să pregătească un set de materiale în acest sens. Munca de la om la om este baza propagandei noastre.

Tovarășul Nicolae Ceaușescu, actualmente în iad, sau poate în purgatoriu, după Dante, a perfecționat nu după primii trei dascăli ai proletariatului, Marx, Engels și Lenin, ci și după al patrulea, care încheia șirul celor patru mari apostoli ai comunismului, adică Iosif Stalin, cum semna scrisorile către Roosevelt și Churchill privind situația Poloniei în 1945, care, în treacăt fie spus, dacă doamne ferește câștiga Hitler războiul, dispărea pentru o mie de ani de pe hartă. Așa, datorită Armatei Roșii, a fost pusă în noi granițe cu Ucraina și Germania, cu deschidere la tot litoralul Mării Baltice și suportând comunismul doar 45 de ani. Dacă am fi cinici, am spune că acesta e un noroc istoric. Dar fiecare popor cu destinul lui, după cum spun istoricii, care, neavând multe dovezi materiale pentru perioada medievală, scriu despre epoca fierului, bronzului și pietrei, în ordinea inversă. Tovarășul Ceaușescu l-a imitat pe Stalin, transformând natura, cu canale, transfăgărășan, dar și muntele diavolului Călimani, plus câte altele, pe care micii activiști și uteciști de atunci le-au pus, cu toată frumoasa Românie, pe butuci, conform unei vechi practici de pedepsire a cuiva. Adică au furat tot ce se putea fura, restul mărunt rămas urmând. Au venit regi prusaci și prinți bizantini, preoți, arhiepiscopi și grecotei cu nas subțire și ne-au luat munții cu tot cu păduri. Au venit și vor veni și alți corbi și vor mai lua. Cine ne-a adus străinii/ Mânca-i-ar inima câinii, blestema Eminescu în anul nebuniei sale. Nebun, dar genial. O inimă genială.

Dar, totuși, cum a mai dezvoltat Ceaușescu gândirea marxist-leninistă? Inventând epoca de aur, teoretizând-o precum Platon și Kant, în multele volume de opere complete. Epoca de aur a adus pe noi culmi banala minciună, o caracteristică umană binecunoscută. Noi, românii, împreună cu naționalitățile conlocuitoare, suntem maeștri în acest sens. S-ar putea să ni se tragă de la arcul carpatic, unde se întâlnesc plăci tectonice care ne aduc cutremure mai mici sau mai mari, ce produc mutații în lanțul ADN creat în apa oceanului primordial de mama natură. Dumnezeu nu joacă zaruri, spunea Einstein, geniul suprem al fizicii. Ne-a explicat acest lucru prin formule matematice. Acum, că savanții par să fi găsit bosonul lui Higgs, particula lui Dumnezeu, după ateii pioși, multe se vor complica și mai mult în interiorul nucleului fiecărui atom. De fapt, în interiorul protonilor din fiecare atom.

Minciuna e o formă de adaptare la existență, în cadrul evoluției darwiniste a omului. Nicolae Ceaușescu, șef suprem, dictator, tiran după Emil Bobu și ceilalți activiști, prin minciună construia marile obiective socialiste: canal, poduri, transfăgărășan, metrou, blocuri și mii de fabrici, unde să lucreze întregul popor. CAP-urile trebuiau să obțină rezultate tot mai mari, în luptă cu natura. În Bărăganul cu ciulini și dropii (mama ne spunea ce, vreți să mâncați ciulini?) a pus la punct sistemele de irigații, în timp ce viitorii romi stăteau cuminți în cuiburile lor, iar românii țigani (după toți europenii) nu furau decât de-ale mâncării. Fostul activist Ion Dincă, ajuns mare capitalist după amnistia iliesciană, înmormântat, de altfel, cu onoruri militare ca fost general, avea dreptate când spunea că el căuta hoții mari și era în general dur cu șefii puși de partid.

Construirea sau formarea omului nou nu era un obiectiv preluat de la dr. Goebbels. Un om nou s-ar construi fără ajutorul creatorului suprem, prin mutații genetice în lanțul dublu ADN. Un mic grup de savanți ar face așa ceva, dar cu câțiva oameni doar. Restul sunt creaturi care n-au ajuns încă de la Homo Erectus la nivelul ciorilor, cele mai inteligente păsări. Dar asta-i altă poveste…