Suceveanca Roxana Dumitrache a obținut Premiul de Debut, la secțiunea Proză, pentru volumul de proză scurtă „Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte” în cadrul Concursului de Debut al Editurii Polirom, ediția 2019. În competiție au intrat 310 manuscrise, dintre care 127 la categoria Proză și 183 de manuscrise la Poezie.
Absolventă de SNSPA București (Școala Națională de Studii Politice și Administrative) și masterandă în studii europene și filosofie politică la London School of Economics and Political Science, Roxana a lucrat la Comisia Europeană și a făcut practică la Ministerul de Interne al Marii Britanii, însă a hotărât să se întoarcă în țară. În cadrul Comisiei Europene a coordonat activitatea de cercetare pentru două dintre viitoarele politici și directive pentru statele membre, punând accentul pe egalitatea de șanse și nediscriminare. Scrie constant pe teme legate de egalitatea de gen, discriminare, educație și segregarea de gen, violență împotriva femeilor.
În prezent lucrează în diplomație culturală, la ICR (Institutul Cultural Român).
Potrivit www.polirom.ro, „«Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte» este o culegere de istorii insolite, care caută răspunsuri la marile întrebări suscitate de provocările destinului și de condiția alienantă a femeii într-un cod cultural creat de bărbați”.
Roxana Dumitrache a menționat pentru Polirom că a lucrat la „Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurte”, ”într-un ritm galopant, așteptându-mă în orice moment ca textul să-mi trântească ușa în nas”.
”Nu știu dacă, dintr-un soi de preștiință maternă (în cel mai propriu sens al cuvântului), m-am raportat emoțional la aceste mici proze ca la niște copii nenăscuți. Ori poate e forma mea de pietate față de literatură și o hipertimiditate în scris care m-au urmărit tot timpul. Mi se părea că nu e echitabil față de literatură ca eu să fac vreodată pasul dinspre politologie și studii de gen înspre ceva de tip «Papa Nicolau»”, a mai arătat Roxana.
Tânăra a menționat că povestirile din volum sunt despre fragilitate în toate formele ei, despre nesiguranțele femeilor tinere, ale mamelor, ale fiicelor care își pierd mamele, despre spaimele apatrizilor sau ale dezrădăcinaților, despre micile sau marile suferințe care populează birourile sticloase ale corporațiilor. „Cu toate astea, vreau să cred că «Papa Nicolau…», în ciuda numelui, poate fi o lectură tonică”, a conchis autoarea.