Premiul „Eugen Lovinescu” al Conferinței Naționale „Dinastia Lovineștilor” a revenit cercetătorilor Oana Soare și Nicolae Mecu

În cadrul Conferinței Naționale „Dinastia Lovineștilor”, organizată la Fălticeni, în perioada 14–15 iunie, comisia de acordare a Premiului „E. Lovinescu”, avându-i ca președinte pe academicianul Eugen Simion și ca membri pe prof. univ. dr. Bogdan Crețu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, director al Institutului de Filologie română „A. Philippide” din Iași, prof. univ. dr. Lucian Chișu, Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, prof. univ. dr. Gheorghe Manolache, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, prof. univ. dr. Antonio Patraș, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și scriitorul Grigore Ilisei, a decis să acorde două premii „E. Lovinescu”,pentru doi cercetători științifici, Nicolae Mecu și Oana Soare.
„Premiul e o sumă frumușică. Am tot deliberat, să dăm unui tânăr, dar nu ar trebui să excludem și generația mai în vârstă și atunci am căzut de acord să dăm premiul editorilor, cei care au făcut ceva foarte important pentru Lovinescu, pentru cărțile și critica lui. Am decis să dăm premiul la doi autori”, ne-a spus academicianul Eugen Simion, președintele juriului.
Nicolae Mecu, un „salahor” pentru literatura română
Cercetătorul dr. Nicolae Mecu a primit premiul pentru întreaga activitate, în calitate de șef al Departamentului Ediții din Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei și coordonator al edițiilor „E. Lovinescu, Opere (Istoria literaturii române contemporane)”, București 2015; „E. Lovinescu, Opere (Istoria civilizației române moderne)”, București 2016; „E. Lovinescu – Opere (Ciclul junimist: monografia Titu Maiorescu)”, București 2017.
“Ați amintit de splendida generație pașoptistă, în care se spunea: «Noi suntem salahorii, arhitecții vor veni mai târziu». Acest sentiment de salahoriat îl am și eu atunci când realizăm aceste lucruri, chiar dacă un demon din noi ne îndeamnă să fim și puțin arhitecți. Cred că este o muncă de abnegație care te face să pui între paranteze visurile de arhitect și să faci salahorie pentru că la această salahorie ne obligă foarte multe lucruri, din care voi cita numai două. După 1920, Lovinescu spune: «Există o literatură română». Atunci, zicem noi, dacă există o literatură română, ea trebuie să fie și citită, să fie în primul rând editată, mai ales în condițiile în care nu prea se mai ocupă nimeni astăzi de editarea acestei literaturi. Al doilea lucru care ne obligă este ceea ce spune Călinescu, celălalt mare critic al literaturii române, în finalul prefeței «Istoriei literaturii române», datată nu întâmplător ianuarie 1941, un moment în care România fusese ciopârțită prin dictatul de la Viena. Atunci Călinescu spune: «Eminescu în Bucovina, Rebreanu în Ardealul rupt de mijloc, Hașdeu și ceilalți sunt eternii păzitori ai solului nostru veșnic». Cred cu tărie că prin ceea ce facem, ca salahori sau ca arhitecți, mai mari sau mai mici, contribuim la această importantă apărare a contururilor noastre, care sunt nu numai ale solului”, a precizat cercetător științific dr. Nicolae Mecu.
„Adevărații reactori ai modernității sunt antimodernii”
Cercetătorul științific dr. Oana Soare a obținut premiul „E. Lovinescu” pentru volumul „Ceilalți moderni, antimodernii. Cazul românesc” apărut la Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2017, rezultat al tezei de doctorat susținută în cotutelă, sub conducerea profesorilor Antoine Compagnon și Eugen Simion.
După cum a spus academicianul Eugen Simion, cartea ne face să regândim chiar teoriile lui Lovinescu despre tradiționalism, modernism, sincronism, antisincronism. În lumina acestei idei teoriile lui sunt răsturnate într-o oarecare măsură, prin teoria de la care pleacă Oana, teoria lui Compagnon: adevărații reactori ai modernității sunt antimodernii, în frunte cu Charles-Pierre Baudelaire, care era împotriva progresului, dar a introdus elementele progresului în poezie și astfel originalitatea sa continuă să-i provoace și astăzi pe comentatorii operei sale.
De asemenea, premiul s-a acordat și pentru editarea, împreună cu Nicolae Mecu, a edițiilor „E. Lovinescu, Opere” .
“Mă onorează acest premiu și mă gândeam că există o legătură secretă între lucruri, pentru că eu prima oară am auzit de numele lui Compagnon și ideea de a face o carte despre antimodernii români de la domnia sa, în 2006, la o conferință despre Lovinescu. Atunci a fost prima oară când am auzit că ideile lui Lovinescu ar trebui cercetate critic din perspectivele acestei teorii a lui Compagnon. Eu am reținut atunci lucrul acesta și ideea s-a conturat doi ani mai târziu, când am început să lucrez la teza pentru un nou doctorat. În al doilea rând Lovinescu însuși este cumva în centrul volumului meu, pentru că el este unul dintre autorii fundamentali nu numai ai modernității românești, dar și ai tradiției de modernitate din literatura noastră, alături de alți doi moldoveni, Maiorescu și Ibrăileanu”, a spus cercetătoarea Oana Soare.
Oana Soare are un doctorat susținut în România despre marele scriitor Petru Dumitriu (“pe care noi, românii, îl ținem în antecameră, cu toate că alături de Marin Preda este cel mai bun prozator de după război” – după cum a precizat academicianul Eugen Simion) și un al doilea doctorat la Sorbona, în 2013.
După festivitatea de premiere, primarul municipiului Fălticeni, Cătălin Coman, a precizat că comunitatea îi va recompensa pe “vorbitorii despre opera Lovineștilor”.
“Sunt onorat că am participat la o astfel de festivitate de premiere, în care juriul, format din valori ale literaturii române, a avut o treabă foarte grea pentru că în competiție au fost oameni «cu greutate» în cercetarea literară românească, care s-au oprit asupra operei lovinesciene. Prin Dinastia Lovineștilor, dar și prin cercetările acestor tineri sau mai puțini tineri, Fălticeniul este un oraș important pentru cercetătorii literaturii României”, a spus primarul Cătălin Coman.