Manifestările consacrate comemorării poetului național Mihai Eminescu, la 168 de ani de la nașterea acestuia, aduc cu ele discursuri elogioase și aprecieri cu privire la viața și opera celui numit de George Călinescu „poetul nepereche a cărui operă învinge timpul”.
Dincolo de cuvântările frumos ticluite, respectul pe care îl datorăm memoriei poetului și creației sale nu a reușit să fie un atu suficient de important pentru autoritățile municipiului, astfel încât să pună în valoare singura statuie din oraș dedicată marelui poet.
Este vorba desprebustul din bronz al lui Mihai Eminescu, din strada Mihai Viteazu, din micul parc de lângă Biserica Sf. Nicolae, în apropiere de rondul din fața Cinematografului Modern.
O statuie a cărei stare deplorabilă trădează, de ani buni, nepăsarea pentru artă, pentru cultură, pentru identitatea națională, a celor responsabili de administrarea ei.
Bustul din bronz al lui Mihai Eminescu a fost dezvelit în 1992, lucrarea aparținând lui Gheorghe Cârdei.
A fost realizat la inițiativa Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, cu sprijinul societăților Mefitex, Romups, Alisa, Famos, Tmucb, Bucov-Mixt Gălănești și Primăria municipiului Suceava. Soclul a fost construit de Vasile Moisuc din Gălănești.
Este evident că, de-a lungul anilor, statuia nu a fost nici măcar la periferia preocupărilor administrației locale, astfel că nici soclul și nici bustul poetului nu au fost iertate de trecerea timpului, de ploi, de ger, starea de degradare avansând de la an la an.
Odată alb, soclul acoperit cu plăci de travertin a căpătat puternice tente de negru, verde, gri murdar, din cauza infiltrațiilor și a murdăriei, iar de pe plăcileroase de igrasie se coșcovește varul. Postamentul este plin de crăpături și fisuri și nu a fost ocolit nici de amatorii de graffiti, care s-au iscălit pe una din laturile soclului.
Pe laterale abia se disting cele două altoreliefuri din bronz, erodate și scrijelite, unul cu chipul poetului bucovinean prof. Vasile Bumbac (1837-1918) și celălalt aparținând scriitorului Teodor V. Ștefanelli (1849-1920), ambii apropiați ai poetului.
Pe partea din față a soclului este amplasată o plachetă cu patru versuri, abia descifrabile, șterse și fără un contur clar, din „Umbra lui Istrate Dabija-Voievod”: „Suisem noaptea la Suceava;
Pe ziduri vechi; cetatea unde-i?
Cum trece-n lume toată slava
Trecu-Sic tranzit gloria mundi!”.
Trecătorii rămân cu un gust amar după ce văd starea în care se află bustul marelui poet
Cum bustul este amplasat în zona zero a orașului, lângă instituții des frecventate de suceveni și nu numai (Teatrul municipal, Colegiul „Ștefan cel Mare”, hotelul Continental, biserica Sf. Nicolae), felul în care arată bustul este o rușine pentru oraș, în special pe cei care ar fi trebuit să-l întrețină și să-l valorifice în mod corect.
Atât oamenii locului, cât și turiștii care aleg să bată municipiul la pas rămân cu un gust amar după ce văd starea în care se află atât bustul marelui poet, cât și micul părculeț cu aer bătrânicios în care aceasta este amplasată.
Așteptăm momentul în care bustul lui Eminescu se va ridica la înălțimea tuturor discursurilor ținute astăzi, când memoria marelui poet va fi respectată, mai ales că avem un oraș care se afirmă a fi unul cu un puternic caracter cultural.
