Statul român cere soluţii aberante şi ilegale în cele peste 570 de procese deschise împotriva Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a început să aibă câştig de cauză în primele procese dintre celepeste 570 deschise la instanţele din judeţ, de către instituţii ale statului român, procese prin care se cere, pur şi simplu, emiterea unor soluţii aberante şi ilegale de către judecători.

În vara acestui an, la iniţiativa Regiei Naţionale a Pădurilor, au fost depuse 540 de plângeri împotriva Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, acţiunile având ca obiect anularea titlurilor de proprietate prin care parohiile din judeţul Suceava au primit câte 30 de hectare de pădure, conform Legii 400/2002.

Acţiunile în instanţă au fost demarate după procesul pierdut de Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei în faţa statului român, proces în care a solicitat 166.813 hectare de teren cu vegetaţie forestieră.

În urma deciziei finale date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care cererea de revendicare a celor 166.813 hectare de pădure a fost respinsă, conducerea Regiei Naţionale a Pădurilor a ajuns la concluzia că şi cele 16.000 de hectare nu au fost atribuite corect, şi asta pentru că erau parte integrantă din suprafaţa solicitată iniţial, de 166.813 hectare.

Probabil că aceasta este explicaţia pentru care conducerea Regiei Naţionale a Pădurilor a făcut confuzia: faptul că cele 16.000 de hectare sunt parte integrantă din suprafaţa de pădure revendicată de către Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei a dus la concluzia că au fost atribuite nelegal.

Din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, statul a luat doar ceea ce i-a convenit

Prin Legea 400/2002, statul român a împroprietărit centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile şi filiile care erau înfiinţate până la acel moment cu câte 30 de hectare de pădure. Scopul era acela al asigurării unor surse de finanţare necesare funcţionării respectivelor unităţi de cult, a instituţiilor de caritate înfiinţate pe lângă acestea, conservării şi protejării monumentelor istorice etc., dar şi asigurarea echilibrului atât de necesar în prezent în societate, între interesul general al Statului şi interesul comunităţilor locale şi religioase.

Împroprietărirea cu teren forestier s-a făcut pentru toate cultele care funcţionează în România şi, implicit, pentru toate unităţile de cult de pe teritoriul ţării. În Legea 400/2002 se prevede că: „Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră, dobândesc în proprietate suprafeţe până la limita de 30 ha din pădurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare”.

Deci, legea statuează că se împroprietăresc structurile de cult dacă respectivul cult a avut în proprietate, folosinţă, înzestrare sau administrare acele suprafeţe de pădure. Regia Naţională a Pădurilor a demarat procesele de care aminteam după decizia ÎnalteiCurţide Casaţie şi Justiţie, care a opinat, în decizia definitivă şi irevocabilă, că Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovineinu a avut în proprietate pădurea revendicată, ci doar în folosinţă şi administrare. Adică exact cum spune legea. Prin urmare, Regia Naţională a Pădurilor a luat din decizia ÎnalteiCurţide Casaţie şi Justiţiedoar ceea ce i-a convenit, ignorând şi necorelând decizia în ansamblu cu prevederile legii. În concluzie, în cele peste 570 de procese intentate împotriva Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor se cere anularea unor prevederi ale Legii 400/2002 de către judecătoriile din judeţul Suceava.Ceea ce este ilegal, deoarece numai Curtea Constituţională a României se poate pronunţa asupra constituţionalităţii legilor şi doar Parlamentul le poate modifica.

Să presupunem, totuşi, prin absurd, că plângerile ar fi admise de către judecătoriile din judeţ şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ar pierde acele 16.000 de hectare de pădure. În acest caz, s-ar ajunge la situaţia aberantă în care prevederile Legii 400/2002 ar fi anulate pe teritoriul judeţului Suceava. Adică, o lege ar fi valabilă în toată ţara, mai puţin în judeţul Suceava.

Ce s-a făcut din banii obţinuţi în urma exploatării pădurii Arhiepiscopiei

Din exploatarea pădurilor de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor s-a asigurat lemnul de foc necesar încălzirii lăcaşurilor de cult. De asemenea, se asigură lemnul de lucru pentru lucrările de consolidare, construcţie, renovare a bisericilor parohiale şi monumentelor istorice. Un sprijin important este adus şi centrelor social-misionare, fiind finanţată activitatea acestor cămine care funcţionează sub tutela Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Din veniturile rezultate în urma exploatării masei lemnoase s-au realizat mai multe investiţii considerabile în domeniul social, pe care le vom prezenta în numerele viitoare ale ziarului, când vom detalia şi modul în care sunt sprijinite căminele sociale din judeţ.

Diferenţa de masă lemnoasă rezultată din gospodărirea acestor suprafeţe de pădure a fost valorificată către operatori economici cu capital românesc din judeţul Suceava, reuşindu-se astfel crearea unor nuclee de dezvoltare economică care asigură circa 1.000 de locuri de muncă în cadrul comunităţilor locale, fapt ce a determinat taxe şi impozite plătite la nivelul administraţiilor locale şi centrale.