Slujbă de Te Deum şi lansări de carte, la Mănăstirea Voroneţ, în cinstea Stareţei Irina Pântescu

Momente de sărbătoare, emoţionante, într-o frumoasă seară de septembrie, la Mănăstirea Voroneţ, unde a fost cinstită stareţa mănăstirii, stavrofora Irina Pântescu, la împlinirea vârstei de 85 de ani. Pe 28 septembrie, în jurul orei 19:00, Înaltpresfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi, a oficiat o slujbă de Te Deum. Zeci de oameni, prieteni şi apropiaţi ai Voroneţului, oameni care de ani de zile se lasă călăuziţi pe drumul credinţei, al dragostei de ţară şi neam, de stavrofora Irina Pântescu (de 26 de ani stareţă a Mănăstirii Voroneţ), „un izvor nesecat de înţelepciune”, „Maica General”, „Omul providenţial”, „<Străjer al Măriei Sale, Domnul Ştefan cel Mare şi Sfânt>, cum îi place să se numească uneori, <Mamă> ocrotitoare, exemplu de viaţă duhovnicească, de demnitate şi patriotism cum o simţim noi, ucenicele sfinţiei sale”, după cum ne-a spus monahia dr. Gabriela Platon, au participat la Te Deum, i-au oferit coşuri cu flori şi i-au urat „La mulţi ani!”.

Stareţa Irina Pântescu a primit distincţia „Crucea Moldavă”

„Sunt 85 de ani de viaţă şi de credinţă creştinească”, a spus în cuvântul său de învăţătură ÎPS Pimen, timp în care maica Irina a dobândit multă înţelepciune, „călăuzită de proverbul: <Nu e greu să trăieşti, e greu să cumpăneşti!>”. Trăsăturile de caracter ale maicii Irina Pântescu, pe care Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a dorit să le sublinieze în cuvântul său, sunt „generozitatea, dar şi priceperea, buna rânduială, dragostea de mamă duhovnicească. Maica Irina a arătat multă dragoste faţă de cei aflaţi în suferinţă, în lipsuri materiale, cei tulburaţi sufleteşte”.

ÎPS Pimen i-a oferit sărbătoritei un buchet de flori, fiind şi mesagerul Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care „prin dragostea părintească” i-a conferit maicii stareţe Irina Pântescu distincţia „Crucea Moldavă”, „simbol al dreptei credinţe în Sfânta Treime, al iubirii jertfelnice şi învierii Domnului Hristos”.

”Şi tot ce este aici, în mănăstire, este a lui Dumnezeu, nu este al nostru”

Maica Irina Pântescu i-a mulţumit Preasfinţitului Pimen pentru daruri, pentru urări, dar le-a mulţumit nespus tuturor oaspeţilor prezenţi la Voroneţ, la ceas aniversar. „Am ajuns la această vârstă şi îi mulţumesc Bunului Dumnezeu. Un lucru am făcut în viaţă: unde am fost, am lucrat ca şi cum nu voi pleca niciodată de acolo. Aşa am făcut şi la seminar, aşa am făcut şi la Moldoviţa, până când am fost obligată să plec, aşa am făcut şi la Iaşi, la Golia. Pentru că eu am avut această încredinţare că nu lucrez în altă parte, ci lucrez în ogorul Domnului. Şi dacă lucrezi în ogorul Domnului, trebuie să lucrezi cu nădejde că Domnul te va răsplăti pentru ceea ce faci. (…) Şi tot ce este aici, în mănăstire, este al lui Dumnezeu, nu este al nostru. Noi ce luăm? Un rând de haine cu noi. Atât. Dar ce facem şi cum ne jertfim viaţa noastră pentru Dumnezeu, pe acest pământ, asta este esenţa, Cu aceasta mergem mai departe, cu puţin mergem, cu ceea ce am lucrat pe acest pământ”, a spus măicuţa stareţă, însumând, în câteva fraze, chintesenţa vieţii.

Dacă Dumnezeu îi va împlini maicii Irina şi ultima dorinţă, „mântuirea sufletului”, atunci, a spus măicuţa, „voi fi fericită cu adevărat”.

Buchete de flori şi aprecieri

Stareţa Mănăstirii Voroneţ a primit buchete impresionante de flori din partea obştii mănăstirii, din partea invitaţilor, dar şi o icoană din partea arhimandritului Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, o Medalie de onoare din partea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Suceava, înmânată de generalul de brigadă Ion Burlui, şeful acestei instituţii, şi o Diplomă de excelenţă din partea Radio Iaşi, oferită de lectorul universitar Bogdan Neculau, realizator emisiuni Radio Iaşi.

Mereu alături de stareţa Mănăstirii Voroneţ, maica Gabriela Platon şi maica Elena Simionovici au doar cuvine înălţătoare la adresa măicuţei Irina Pântescu. Referindu-se la „Mama” ocrotitoare, măicuţa stareţă, maica Gabriela Platon a spus că „este mare lucru să avem astfel de oameni şi trebuie să-i preţuim, să-i înconjurăm cu dragoste şi să ne rugăm lui Dumnezeu să ni-i ţină cât mai mult în mijlocul nostru, ca să culegem de la ei înţelepciune, să culegem de la ei puterea rugăciunii, frumuseţea rugăciunii, mai ales de la măicuţa Irina, frumuseţea vieţii de la mănăstire, care pentru noi este cea mai frumoasă viaţă de pe faţa pământului”.

La ceas aniversar, maica Elena Simionovici a spus că obştea este bucuroasă că are o astfel de măicuţă stareţă „înţeleaptă, vrednică, iubitoare, care ne-a povăţuit şi îndreptat şi veghează tot timpul la mântuirea noastră. Personal, măicuţa stareţă nu este doar măicuţa stareţă de acum, este prietena mea de jumătate de veac (...)”.

Mitropolitul Grigorie Roşca, „Al doilea Părinte al Voroneţului”

Tot în seara de 28 septembrie, la Mănăstirea Voroneţ au fost lansate două cărţi: „Viaţa şi faptele Mitropolitului Grigorie Roşca (1478-1570)”, semnată de academicianul Andrei Eşanu şi soţia sa, Valentina Eşanu (de la Chişinău), carte publicată la Editura Doxologia, şi „Sfinţi români din Bucovina: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, volum tipărit la Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Prefaţa la „Viaţa şi faptele Mitropolitului Grigorie Roşca (1478-1570)” este semnată de stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, care (după cum a dezvăluit secretul maica Gabriela Platon) şi-ar dori ca Mitropolitul Grigorie Roşca să fie canonizat. Maica Irina spune în prefaţa intitulată „Al doilea Părinte al Voroneţului” (primul fiind Sfântul Daniil Sihastrul), că întreaga viaţă a Mitropolitului Grigorie Roşca „a fost o slujire jertfelnică adusă lui Dumnezeu, semenilor şi mai ales generaţiilor următoare”, mitropolitul având o viaţa duhovnicească interioară deosebită, „clocotind de dragoste către Dumnezeu” şi multă smerenie.

Prezent la lansare, academicianul Andrei Eşanu a subliniat faptul că, din cercetările sale, nu uşoare, care au cerut multă osteneală, timp, răbdare, rezultă că Grigorie Roşca, de-a lungul întregii vieţi, „s-a aflat neîncetat în rugăciune şi ascultare în lăcaşe sfinte ca monah, ieromonah, egumen şi mitropolit, aducându-şi obolul pe altarul credinţei, străduindu-se ca acestea să devină mari centre de cultură şi credinţă ortodoxă”.