Celebrii Codri Seculari de la Slătioara, ocrotiți ca rezervație naturală încă din 1904, au fost înscriși, săptămâna trecută, în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în cea de-a 41-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, care a avut loc în perioada 2-12 iulie a.c., la Cracovia, Polonia.
Comisia Parlamentară Permanentă UNESCO a României a fost reprezentată de o delegație formată din senatorul Vlad Alexandrescu, secretar al comisiei, deputatul sucevean Ioan Cătălin Nechifor și deputatul Nicolae Dobrovici-Bacalbașa.
Deputatul Nechifor a informat, printr-un comunicat de presă, că deși șansele României de includere a unor păduri virgine în lista UNESCO păreau inițial destul de scăzute, ”pe de o parte din cauza propunerii IUCN de a amâna decizia Comitetului pentru o mai bună aprofundare (deferral) și pe de altă parte din cauza situației confuze din Polonia, care solicita la nivel guvernamental anularea statutului UNESCO pentru pădurile seculare din zona Bialoweza”, la final, prin votul Comitetului, s-a decis extinderea teritorială a pădurilor seculare din Europa la nivelul unui număr de 12 state. Potrivit lui Nechifor, pentru țara noastră este vorba despre pădurile virgine de la Codrii Seculari de la Slătioara (Suceava), Izvoarele Nerei, Cheile Nerei – Beușnița, Domogled – Valea Cernei (Caraș Serverin), Masivul Cozia, Lotrișor (Vâlcea), Codrul Secular Șinca (Brașov), Groșii Țibleșului și Strâmbu Băiuț (Maramureș).
”Este important de înțeles nivelul acestei extinderi, de la păduri din Germania, Slovacia și Ucraina, sub titulatura «Pădurile virgine de fag ale Carpaților și Codrii seculari de fag ai Germaniei» la un areal geografic care cuprinde în plus Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Italia, România, Slovenia și Spania și care de acum înainte se regăsesc în lista UNESCO sub titulatura «Pădurile virgine de fag ale Carpaților și ale altor Regiuni ale Europei». Prin această încadrare se recunoaște oficial, la nivel mondial, importanța acestor păduri seculare și virgine, care s-au dezvoltat la finalul erei glaciare de la câteva zone izolate din Alpi, Carpați și Pirinei, către areale mult mai extinse, din care se mai păstrează intacte și zonele cuprinse în decizia Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO”, se arată în comunicat.
Codrii Seculari de la Slătioara au fost declarați monument al naturii în 1941
Nechifor subliniază că prin decizia Comitetului UNESCO nu se garantează stoparea defrișărilor de îndată, ”dar se preconizează un bun început pentru a asigura protecția acestui areal protejat, aflat și în Natura 2000, inclusiv prin organizarea unei misiuni de monitorizare UNESCO la fața locului”.
Codrii Slătioarei se află pe versantul sud-estic al masivului Rarău. La începutul secolului al XX-lea, în 1904 și 1907, o suprafață de 671 de hectare a fost pusă sub regim de ocrotire de administrația Fondului Bisericesc, în ideea de a păstra neatinsă o mostră din codrii Bucovinei. În 1913, suprafața protejată a fost redusă la 408 ha.
După Primul Război Mondial, profesorul Mihail Gușuleac a propus includerea Codrului Secular în categoria rezervațiilor naturale, împreună cu Fânețele Todirescu.
Au urmat apoi ani tulburi, când Cheile Lătoace, săpate în munte de un izvor, au fost dinamitate, pentru a facilita accesul spre zonele în care exploatarea lemnului era imposibilă. Sub pretextul prevenirii unor eventuale atacuri de insecte, s-au tăiat 7.200 de mc de masă lemnoasă, prin tăieri de igienă, dar și prin doborârea arboretului de la marginea codrului secular.
Pădurea de la Slătioara a fost salvată de intervenția unor oameni care iubeau pădurea și o prețuiau la adevărata ei valoare, care au reușit să oprească exploatarea lemnului și au făcut demersuri pentru protejarea pădurii.
Drept urmare, în 1941, Consiliul de Miniștri a declarat ca monument al naturii o suprafață de 274,2 hectare, iar de atunci, în timp, suprafața protejată a tot fost mărită, pentru conservarea acestei comori a naturii.
Flori, arbori, animale și păsări rare trăiesc în tihnă în pădurile virgine de la Slătioara
Astăzi, Codrii Seculari de la Slătioara sunt un sit Natura 2000, cu o suprafață de peste 1.064 de hectare. În această rezervație-monument al naturii trăiesc liniștiți urși, lupi și specii rare, precum râsul, jderul, bursucul, cocoșul de munte, găinușa de alun, huhurezul și bufnița mare.
În pădurile virgine ale Slătioarei sunt peste 450 de specii de mușchi, specii rare de flori, precum clopoțelul de stâncă, omagul – plantă otrăvitoare, dar și cu forțe vindecătoare, piciorul cucoșului, tilișca – iarba vrăjitoarei, despre care se spune că redă tinerețea, planta carnivoră foaia grasă, aproape toate speciile de orhidee din flora României, precum și ferigi rare – limba cerbului sau feriga de piatră.
Arborii cresc la înălțimi de 60 de metri, unele exemplare au peste 400 de ani și găsim aici tisa, numit în popor arborele de fier, datorită durității și durabilității sale, merișor de piatră sau tămâiță (tulichin pitic).
Aceste exemplare de floră și faună sunt cea mai de preț comoară ascunsă în Codrii Seculari ai Slătioarei.
Menționăm că alături de situl Codrii Seculari de la Slătioara, pe teritoriul județului Suceava mai sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO cele opt biserici cu fresce exterioare pictate: Arbore, Mănăstirea Humorului, Pătrăuți, Probota, Sf. Gheorghe – Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou Suceava, Moldovița, Voroneț și Sucevița (acestea din urmă incluse în 1993, respectiv în 2010).
