Codrii Seculari de la Slătioara, înscrişi pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Celebrii Codri Seculari de la Slătioara, ocrotiţi ca rezervaţie naturală încă din 1904, au fost înscrişi, săptămâna trecută, în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în cea  de-a 41-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, care a avut loc în perioada 2-12 iulie a.c., la Cracovia, Polonia.

Comisia Parlamentară Permanentă UNESCO a României a fost reprezentată de o delegaţie formată din senatorul Vlad Alexandrescu, secretar al comisiei, deputatul sucevean Ioan Cătălin Nechifor şi deputatul Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa.

Deputatul Nechifor a informat, printr-un comunicat de presă, că deşi şansele României de includere a unor păduri virgine în lista UNESCO păreau iniţial destul de scăzute, ”pe de o parte din cauza propunerii IUCN de a amâna decizia Comitetului pentru o mai bună aprofundare (deferral) şi pe de altă parte din cauza situaţiei confuze din Polonia, care solicita la nivel guvernamental anularea statutului UNESCO pentru pădurile seculare din zona Bialoweza”, la final, prin votul Comitetului, s-a decis extinderea teritorială a pădurilor seculare din Europa la nivelul unui număr de 12 state. Potrivit lui Nechifor, pentru ţara noastră este vorba despre pădurile virgine de la Codrii Seculari de la Slătioara (Suceava), Izvoarele Nerei, Cheile Nerei - Beuşniţa, Domogled - Valea Cernei (Caraş Serverin), Masivul Cozia, Lotrişor (Vâlcea), Codrul Secular Şinca (Braşov), Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ (Maramureş).

”Este important de înţeles nivelul acestei extinderi, de la păduri din Germania, Slovacia şi Ucraina, sub titulatura <Pădurile virgine de fag ale Carpaţilor şi Codrii seculari de fag ai Germaniei> la un areal geografic care cuprinde în plus Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Italia, România, Slovenia şi Spania şi care de acum înainte se regăsesc în lista UNESCO sub titulatura <Pădurile virgine de fag ale Carpaţilor şi ale altor Regiuni ale Europei>. Prin această încadrare se recunoaşte oficial, la nivel mondial, importanţa acestor păduri seculare şi virgine, care s-au dezvoltat la finalul erei glaciare de la câteva zone izolate din Alpi, Carpaţi şi Pirinei, către areale mult mai extinse, din care se mai păstrează intacte şi zonele cuprinse în decizia Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO”, se arată în comunicat.

Codrii Seculari de la Slătioara au fost declaraţi monument al naturii în 1941

Nechifor subliniază că prin decizia Comitetului UNESCO nu se garantează stoparea defrişărilor de îndată, ”dar se preconizează un bun început pentru a asigura protecţia acestui areal protejat, aflat şi în Natura 2000, inclusiv prin organizarea unei misiuni de monitorizare UNESCO la faţa locului”. 

Codrii Slătioarei se află pe versantul sud-estic al masivului Rarău. La începutul secolului al XX-lea, în 1904 şi 1907, o suprafaţă de 671 de hectare a fost pusă sub regim de ocrotire de administraţia Fondului Bisericesc, în ideea de a păstra neatinsă o mostră din codrii Bucovinei. În 1913, suprafaţa protejată a fost redusă la 408 ha.

După Primul Război Mondial, profesorul Mihail Guşuleac a propus includerea Codrului Secular în categoria rezervaţiilor naturale, împreună cu Fâneţele Todirescu.

Au urmat apoi ani tulburi, când Cheile Lătoace, săpate în munte de un izvor, au fost dinamitate, pentru a facilita accesul spre zonele în care exploatarea lemnului era imposibilă. Sub pretextul prevenirii unor eventuale atacuri de insecte, s-au tăiat 7.200 de mc de masă lemnoasă, prin tăieri de igienă, dar şi prin doborârea arboretului de la marginea codrului secular.

Pădurea de la Slătioara a fost salvată de intervenţia unor oameni care iubeau pădurea şi o preţuiau la adevărata ei valoare, care au reuşit să oprească exploatarea lemnului şi au făcut demersuri pentru protejarea pădurii.

Drept urmare, în 1941, Consiliul de Miniştri a declarat ca monument al naturii o suprafaţă de 274,2 hectare, iar de atunci, în timp, suprafaţa protejată a tot fost mărită, pentru conservarea acestei comori a naturii.

Flori, arbori, animale şi păsări rare trăiesc în tihnă în pădurile virgine de la Slătioara

Astăzi, Codrii Seculari de la Slătioara sunt un sit Natura 2000, cu o suprafaţă de peste 1.064 de hectare. În această rezervaţie-monument al naturii trăiesc liniştiţi urşi, lupi şi specii rare, precum râsul, jderul, bursucul, cocoşul de munte, găinuşa de alun, huhurezul şi bufniţa mare.

În pădurile virgine ale Slătioarei sunt peste 450 de specii de muşchi, specii rare de flori, precum clopoţelul de stâncă, omagul – plantă otrăvitoare, dar şi cu forţe vindecătoare, piciorul cucoşului, tilişca – iarba vrăjitoarei, despre care se spune că redă tinereţea, planta carnivoră foaia grasă, aproape toate speciile de orhidee din flora României, precum şi ferigi rare - limba cerbului sau feriga de piatră.

Arborii cresc la înălţimi de 60 de metri, unele exemplare au peste 400 de ani şi găsim aici tisa, numit în popor arborele de fier, datorită durităţii şi durabilităţii sale, merişor de piatră sau tămâiţă (tulichin pitic).

Aceste exemplare de floră şi faună sunt cea mai de preţ comoară ascunsă în Codrii Seculari ai Slătioarei.

Menţionăm că alături de situl Codrii Seculari de la Slătioara, pe teritoriul judeţului Suceava mai sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO cele opt biserici cu fresce exterioare pictate: Arbore, Mănăstirea Humorului, Pătrăuţi, Probota, Sf. Gheorghe – Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou Suceava, Moldoviţa, Voroneţ şi Suceviţa (acestea din urmă incluse în 1993, respectiv în 2010).